Borfaşii din mânecă

Mă, cică au scos Paraziţii un album nou (Tot ce-i bun trebuie să ceva). L-am procurat şi eu, l-am ascultat, l-am pus în raft întru uitare totală şi ştergere din minte. De ce? Că e de căcat. Cu câteva mici scăpări de umor cu tot, e de căcat. Zău.

Paraziţii au fost mişto înainte de 2000. Pe casetă. “Nici o problemă” a fost cu siguranţă marea culme a carierei lor. Când erau verosimili. Când singurul mesaj pe care-l transmiteau era că băi tată, suntem trei puştani troglodiţi dintr-un cartier naşpa, ne plac alcoolul şi iarba şi mai ales heroina, care e ză riăl şit. Băieţii mei ascultă doar hip-hop şi manea, doar noaptea-i mai lungă ca pula mea. Şi ne pişăm în liftul tău de ‘telectual.

Lupu-şi schimbă repărul

N-o fi chiar domeniul meu, da’ nu-mi vine în minte ceva mai “anii ’90 timpurii în România” decât una din primele formaţii de rap ale acestui popor oropsit. Bitches don’t know about their mad skills. Direct din carti-eer, Utopia Balcanica prezentează Cimitirul Bellu, înregistrări din 1994-1995.