Episodul 173: Mîţa şi sfânta scripturã

Bengos ha-nvieţoşat la loc, mânca-v-aş pupilele de gagii care sunteţi! Aliluia şi-o balercã de şnaps! Treaba asta rãmâne valabilã.

Bengos ha-nvieţoşat la loc, mânca-v-aş pupilele de gagii care sunteţi! Aliluia şi-o balercã de şnaps! Treaba asta rãmâne valabilã.
Halealã time is now!
Ca sã mai schimb placa dupã o serie de întrevederi plãcute cu trattoria Verdi, asearã am decis sã vizitez mult lãudata (de cãtre unii, hulita de alţii) trattoria Buongiorno din piaţa Victoriei, unde-ncepe fostul Ana Ipãtescu, actualul Dracu-ştie.
M-am gândit cã un loc unde prânzesc cu succes angajaţii atâtor coloşi şi titani corporatişti din apropiere (de la Orange la SNSPA) nu are cum sã fie chiar de cãcat; s-a dovedit într-adevãr o cinã agreabilã şi economicã, într-atât încât aş reveni cu drag dacã nu mi-ar fi peste mânã zona (OK, e la dooj’ de metri de metrou).
Nimic nu-i mai grozav decât sã fii abordat cu un foarte entuziast “Hristos a înviat” şi sã rãspunzi cã “salut”. Mai devreme, Nevasta de coşmar şi-a exprimat şi ea nemulţumirea cã timp de juma’ de primãvarã formulele bune şi sãnãtoase de întâmpinare sunt înlocuite cu acea afirmaţie nefondatã şi care nu ne încãlzeşte cu nimic.
Promit cã de-acum încolo voi relua Mîţele şi scriitura într-un ritm normal (deşi se mai anticipeazã o pauzã fiindcã s-ar putea sã o tulim o zi-douã la iarbã verde de munte). Şi gata, asta-i ultima Mîţã legatã de sãrbãtoarea pascalã.
Bine bã, happy hanukkah de Paşterea domnului! Tocmai am urmãrit cea mai tristã emisiune din lume pe B1TV. Adicã care va sã zicã era acolo Liana Stanciu – pe care nu o credeam în halul ãla de dusã cu pluta – moderând discuţii demne de secolul 4 e.n. între (adicã ţinând isonul pentru) nişte hãbãuci adunaţi de pe dumnezeul-lor-ştie-care drumuri de ţarã. O, chiar şi Petru a pãrut raţional! De fapt, pe nebunaticul lui sait (ãla cu “umblu liber”, gugãliţi-l, nu dau linc cã-i stric fengşuiul), gãsiţi înregistrarea şuşei abjecte şi mizerabile.
Încercând cu disperare sã filtreze tot, mintea mea a zburdat iute spre desenele copilãriei.
O chestiune de sezon. Dânsa se dedicã cititorilor mei paştnici, adicã care ţin paştiu’ cu sfinţenie. Cum staţi cu ouãle (sau “ouãlele”, dacã vreţi) anul ãsta? Care e culoarea voastrã preferatã, la ouã adicã? Ouãle voastre sunt moi sau tari?
Paştele: sãrbãtoare creştinã care, de aproape douã mii de ani, se învârte cu insistenţã în jurul datei de 1 aprilie, încercând parcã sã ne transmitã un mesaj.