Another brick in the Oltcit

“Pimfloid”, care va sã zicã. Eternii. Aţi dat de ei pe Utopie ieri (în interpretarea unui lãutar) şi acum trei zile (într-o paralelã cu haiducii lu’ Lennon).

Sã revenim un pic la ipostaza de ieri şi sã vã mai prezint o dovadã cã tot ce se întâmplã pe muntele Olimp al muzicii înalte se întâmplã, transfigurat da’ în esenţã la fel, în celelalte douã locuri sfinte ale mapamondului global, mondial şi de pretutindeni. Acestea fiind…

Clic şi audiţie plãcutã, doamnelor şi domnilor!

Ţigans of Brixton

Salut, bãieţi. Vã mai aduceţi aminte când am fãcut clasamentul ridicolului video-muzical? Dânsul se gãseşte aici.

Pentru cã, în timp ce eu mã spetesc muncind pentru binele ţãrii, amicul Fritz şade în Germania, bea bere şi freacã Duden-ul, i-am acordat asearã onoarea sã-mi trimitã nişte linkuri tare haioase. Pe care le împart, cu voia lui, cititorilor mei, fideli şi fideluţe deopotrivã.

Clic şi plângeţi.

(introduceţi joc de cuvinte aici)

“I was an enormous fan of the Beatles. I copied everything they did before I started creating my own stuff. I’d like to have been in the Beatles. They did well.” Dupã care stimabilul David Gilmour a început sã create his own stuff şi istoria s-a scris.

Pink Floyd au fost continuarea fireascã a ceea ce lãsaserã Beatleşii. Aşa cum ultimele piese ale Beatleşilor au un aer floydian, “Apples and Oranges” (de pildã!) poţi sã juri cã-i o piesã Beatles cu niscai adaos de efecte.

Se poate spune cã-i vorba de selecţie naturalã darwinianã: moştenirea geneticã a pãrintelui naşte doi-trei urmaşi mai zdraveni, care va sã zicã urmaşi care supravieţuiesc. Zbang! tocmai au îmbunãtãţit patrimoniul genetic al speciei.

Acest scurt gând a fost doar pretextul unei pauze muzicale. Enjoy.