Another brick in the Oltcit

“Pimfloid”, care va să zică. Eternii. Aţi dat de ei pe Utopie ieri (în interpretarea unui lăutar) şi acum trei zile (într-o paralelă cu haiducii lu’ Lennon).

Să revenim un pic la ipostaza de ieri şi să vă mai prezint o dovadă că tot ce se întâmplă pe muntele Olimp al muzicii înalte se întâmplă, transfigurat da’ în esenţă la fel, în celelalte două locuri sfinte ale mapamondului global, mondial şi de pretutindeni. Acestea fiind…

Clic şi audiţie plăcută, doamnelor şi domnilor!

Ţigans of Brixton

Salut, băieţi. Vă mai aduceţi aminte când am făcut clasamentul ridicolului video-muzical? Dânsul se găseşte aici.

Pentru că, în timp ce eu mă spetesc muncind pentru binele ţării, amicul Fritz şade în Germania, bea bere şi freacă Duden-ul, i-am acordat aseară onoarea să-mi trimită nişte linkuri tare haioase. Pe care le împart, cu voia lui, cititorilor mei, fideli şi fideluţe deopotrivă.

Clic şi plângeţi.

(introduceţi joc de cuvinte aici)

“I was an enormous fan of the Beatles. I copied everything they did before I started creating my own stuff. I’d like to have been in the Beatles. They did well.” După care stimabilul David Gilmour a început să create his own stuff şi istoria s-a scris.

Pink Floyd au fost continuarea firească a ceea ce lăsaseră Beatleşii. Aşa cum ultimele piese ale Beatleşilor au un aer floydian, “Apples and Oranges” (de pildă!) poţi să juri că-i o piesă Beatles cu niscai adaos de efecte.

Se poate spune că-i vorba de selecţie naturală darwiniană: moştenirea genetică a părintelui naşte doi-trei urmaşi mai zdraveni, care va să zică urmaşi care supravieţuiesc. Zbang! tocmai au îmbunătăţit patrimoniul genetic al speciei.

Acest scurt gând a fost doar pretextul unei pauze muzicale. Enjoy.