Crematoriul sunã bine

De o lunã jumate îmi tot zic cã particip la concursul de eseuri pe tema incinerãrii pus la cale de cãtre Asociaţia Cremaţionistã “Amurg”. Da, existã aşa ceva. Existã şi revista “Magazin funerar” deci non-existenţa noastrã e pe mâini bune, pline de umor negru.

Din pãcate nu mi-a ieşit un eseu, pentru cã eu nu pot scrie eseuri. Oricât aş încerca sã fac un eseu, tot în versuri îmi iese. Na poftim. Alternativa era sã le arãt episodul ãla din familia Bundy când Al face din greşealã hamburgheri din mãtuşa lu’ Marcy. Da’ aia nu cred cã se mai chema cã promovez incinerarea. Sau?

Şi nazalele-i zuruie crunte

Bãi bãieţi, uite care-i chestia. De vreo douã zile eu nu v-am scris ni’ca fiindcã sufãr.

M-am întors noaptea de la prea multe chiolhanuri autumnale prin frig fãrã cãciulã (sau cine ştie ce-am fãcut) (sau cine ştie ce-am fãcut fãrã cãciulã) şi m-am îmbolnãvit de muci. Când îmi suflu mucii hotãrât şi demn, pentru cã asta îi deosebeşte pe bãrbaţi de simplii mucoşi, sunã vecinii sã-mi zicã cã dacã mi-am luat elefant sau ce pula lor se aude. Şi sufãr.

Aşa cã hai sã facem un forum (mã rog, aproape un forum), fiindcã suntem paseişti şi ne e dor de vremea forumurilor. V-am pus şi sus linc cãtre el, vã aşteaptã sã faceţi clic, ieei.

Farfurii zburdãtoare

Mi-a venit cât pe-aci sã mã-nec
când un chelner (eu dând ca sã plec)
m-a oprit, ifosard,
n-ai bani dom’le pi card! –
zic: mã iei drept un chel din Star Trek.

Haiku maneaua

La cerere popularã. În urma minunatei felicitãri de 8 martie care-o fost şi featured pe Românika. De şapteşpe ori şapteşpe silabe de aur, clasice sau proaspãt culese din discoTEC…

Citeşte mai departe şi lasã-te pãtruns de farmecul şi graţia genului literar inedit cari este haiku maneaua.

C-aşa e-n túnis

Episodul 135: Mîţa face piraterie software

Bonus: Scrisoare cãtre Maricica, cântecel de piraţi pe cari l-am scris la beţie acum fix doi ani.

Eschimoaş-ta pe gheaţã

De ziua lui T., am reuşit sã-mi rup de la suflet “Eschimosul în exil” (licitaţia de-acum un an de zile nu mi-a plãcut) şi sã i-l pun în ramã întru atârnare în casa lui cea proaspãt mobilatã. Cu ocazia asta, pe post de dedicaţie, omagiu exotismelor lu’ Minulescu şi nu numai:

Paşoapte fierbinţi

Scrieţi, bãieţi, orice, numai scrieţi! Astãzi – ce zi interesantã – am purtat joben. Fostu-mi-a dat sã îl interpretez pe marele multivalent Heliade Rãdulescu în scopuri academice. Ştiu, trebuia sã fac o treabã serioasã şi fişa postului nu cerea în nici un caz versuri da’ oamenii au înţeles şi nu mi-au tãiat macaroana, ba chiar au apreciat.

Cu mare ambitus şi cu o dicţie impecabilã am declamat aşadar alocuţiunea de mai jos. Detaliile sunt de prisos; dacã totuşi vrea careva sã se întoarcã în anii de liceu cu emoţii la românã…

Interludiu poetic şi muzical: Balada Mîţei

Sub influenţa muzicii impresioniste fiind în aceastã noapte, vã rog sã permiteţi o scurtã pauzã de la Mîţele obişnuite pentru o infuzie de vers. Care va sã zicã, o micã poezea. Cu pisoiul vostru preferat.

Adãugire ulterioarã bre! Am cãutat sã vã fac o recitaţie Pittişianã dar a ieşit un cântecel pe care vã invit sã-l audiaţi. Scuzaţi chitarisirea execrabilã, accidentul încã nu mã lasã sã zdrãngãn cum se cuvine.

Capra cu trei aezi

Sã nu uit! Particip la Concursul de Prozã Arhiscurtã organizat de Trilema.

Nu mai e deloc prozã, dar are fix 500 de semne, aşa cum cere regulamentul. Peseu: cititorul de rând, care ar încerca sã pãstuiascã textul în Word, s-ar putea sã obţinã 509 semne sau aşa ceva, dar dacã-l trece mai întâi prin notepad ca sã-l cureţe de inutilitãţile ciudate ale scrierii electronice, rãmân cinci sute et punctum. Mircea ştie chestia asta. Textul cu pricina: