Eschimoaş-ta pe gheaţă

De ziua lui T., am reuşit să-mi rup de la suflet “Eschimosul în exil” (licitaţia de-acum un an de zile nu mi-a plăcut) şi să i-l pun în ramă întru atârnare în casa lui cea proaspăt mobilată. Cu ocazia asta, pe post de dedicaţie, omagiu exotismelor lu’ Minulescu şi nu numai:

Paşoapte fierbinţi

Scrieţi, băieţi, orice, numai scrieţi! Astăzi – ce zi interesantă – am purtat joben. Fostu-mi-a dat să îl interpretez pe marele multivalent Heliade Rădulescu în scopuri academice. Ştiu, trebuia să fac o treabă serioasă şi fişa postului nu cerea în nici un caz versuri da’ oamenii au înţeles şi nu mi-au tăiat macaroana, ba chiar au apreciat.

Cu mare ambitus şi cu o dicţie impecabilă am declamat aşadar alocuţiunea de mai jos. Detaliile sunt de prisos; dacă totuşi vrea careva să se întoarcă în anii de liceu cu emoţii la română…

Interludiu poetic şi muzical: Balada Mîţei

Sub influenţa muzicii impresioniste fiind în această noapte, vă rog să permiteţi o scurtă pauză de la Mîţele obişnuite pentru o infuzie de vers. Care va să zică, o mică poezea. Cu pisoiul vostru preferat.

Adăugire ulterioară bre! Am căutat să vă fac o recitaţie Pittişiană dar a ieşit un cântecel pe care vă invit să-l audiaţi. Scuzaţi chitarisirea execrabilă, accidentul încă nu mă lasă să zdrăngăn cum se cuvine.

Capra cu trei aezi

Să nu uit! Particip la Concursul de Proză Arhiscurtă organizat de Trilema.

Nu mai e deloc proză, dar are fix 500 de semne, aşa cum cere regulamentul. Peseu: cititorul de rând, care ar încerca să păstuiască textul în Word, s-ar putea să obţină 509 semne sau aşa ceva, dar dacă-l trece mai întâi prin notepad ca să-l cureţe de inutilităţile ciudate ale scrierii electronice, rămân cinci sute et punctum. Mircea ştie chestia asta. Textul cu pricina:

Watzlawick (poem epic)

Domnului Col.(r) ing. prof. univ. dr. Nicolae Rotaru, cu stimă: poemul epic Watzlawick, omagiu marelui savant de la Palo Alto, California, teoretician al comunicării.

scurtă biografie

La minor………Re minor………Sol………Do
totul a-nceput la poala unui alp austriac
La minor………Re minor………Sol………Do
unde vaca muge molcom la o umbră de copac

ei, şi-acolo (hai să nu-l mai trag de coadă pe pisic)
s-a născut în ‘21 domnul paul watzlawick
la veneţia-n ca’ foscari s-a dedat filosofiei
şi-a aflat apoi la zürich taina psihoterapiei

Jurnal de bord

Saitul cel vechi a expirat. Săptămânal, sau măcar din când în când, am să alternez frânturile de poezie dintr-însul cu altele noi. Trebuie să mai pun mânuţa pe condei, ce mama mă-sii. Pe-asta aţi auzit-o la cenaclu la Litere cândva.

jurnal de bord e ziua patru sute
ne-au atacat cu spanga şi muscheta
corsarii de la capul guardafui
s-au dus piperul şi boiaua iute
iar ţie draga mea elizabeta
nu-ţi pot aduce diamant că nu-i

Poetul plantă

când a venit tramvaiul
galbenă ca paiul abia răsărise din negură luna
şi când a trecut tramvaiul
şi-au uitat privighetorile graiul
poetul se făcuse una
cu bozia cu mătrăguna
cu scaiul

Stilou, adică în stilul oului

Nu-i un secret, lucrez la încă o cărticică de poezii. N-are încă titlu. Are poezii. Murdar de tuş pe deşte şi-n vârful nasului, vă prezint câteva din micile timbre care o vor orna. Pentru că va fi ornată cu timbre. Voi trânti poate pe-aici şi nişte versuri dintr-însa, mă bazez pe faptul că nu toată lumea a răsfoit pe îndelete vechiul meu jurnal.

Mai multe detalii nu dau, se cheamă că vă ţin în suspensie. Să fie într-un ceas nebun!