Interludiu poetic: Cu Iisus în celulã

Cu ocazia Gayfestului, un cordial “Sieg heil” cãtre toţi dreptacii conservatori care vegheazã asupra vânjoşeniei fibrei morale a poporului român creştin de douã mii de ani.

Inclusiv cãtre ãla care îmi atrãgea atenţia asupra riscurilor la care mã expuneam atunci când poza mea de displei pe iahu mesinger era Codreanu cu nas de clovn. Sau când am arãtat lumii prima oarã iisuşii cei mulţi. Lol, fanaticii lui peşte prãjit. Sã mã apucaţi de-o bucã.

Sorin Ovidiu Necuvântu

Cititori din toatã lumea, de pretutindeni şi de peste tot, în seara asta ridicaţi cinzeaca de Polar în cinstea lui Nichita (da, cititorule mai tânãr, Nichita e doar nume de bãrbat), unul din poeţii ceva mai rãsãriţi ai acestui spaţiu geografic, alcoolist de vazã şi laureat al premiului Herder.

Menţionez (ca sã vedeţi domnilor ce feste joacã omului o memorie de cãcat) cã uitasem completamente cã sus-menţionatul a fãcut Balada motanului când am fãcut, în joacã şi eu, Balada mîţei. Acum, cea din urmã poate fi privitã ca un omagiu, ca o parodie, ca ce vrea ochii voştri mâhânca-v-aş, important e cã ne dã nouã intertextualitatea, cea mai mişto metodã de fãcut din cãcat bici în literatura postmodernã. Cea dintâi e cum urmeazã:

Poetul plantã

când a venit tramvaiul
galbenã ca paiul abia rãsãrise din negurã luna
şi când a trecut tramvaiul
şi-au uitat privighetorile graiul
poetul se fãcuse una
cu bozia cu mãtrãguna
cu scaiul

Traduttore, traditore…

Din seria scremeri filologice. Traducere experimentală a unei poezii sublime a lui Paul Celan din germană. Întrebările sunt… cît de fidelă trebuie să fie o traducere? unde e loc de interpretare şi adaptare? în ce măsură are voie traducătorul să ascundă de cititor ceea ce a interpretat el, făcînd pe al doilea autor? care ar fi forma perfectă de a servi cititorului nepoliglot atît o traducere fidelă cît şi o interpretare şi cizelare formală a textului? Şi tot aşa…