Discuţia cu constituţia. Poponari!

…ar trebui să vă spuneţi voi, moraliştilor, că voi staţi toată ziua cu nasul în curul oamenilor cinstiţi, permiţându-le şi interzicându-le chestii pentru că vi se pare vouă că ştiţi mai bine.

Restu’ suntem hetero, homo, bisexuali, asexuali, pansexuali, poliamoroşi, pudici, nudişti, transsexuali, metrosexuali, metasexuali, sapiosexuali, nu azi că ne doare capul, complet abstinenţi fiindcă am pus un pariu cu 20 de ani în urmă, hipersexuali, onanişti, ăia care nu recunosc etc. Arată-mi doi oameni care fac sexu’ la fel şi îi mănânc.

Şi ştiţi ceva, câtă vreme toate părţile implicate într-un sex d-ăsta au discernământ şi cad de acord asupra situaţiei, înseamnă că-i OK. Numai pe voi vă fute grija. Că vin unii noaptea şi vă convertesc copiii, că nu mai sporeşte demografia (parcă o madam fost-şi-sper-că-niciodată-iar-ministru a zis-o recent), că ne bate dumnezeu ca pe sodomiţi.

Cel mai important: că vin homosexualii răi şi vă convertesc copiii. Cu toate că de-aici se vede altfel: că voi sunteţi singurii care vreţi ca toţi copiii din lume, inclusiv cei care nu-s ai voştri, să fie ca voi. Să fie creştini şi să fie hetero. Dac-aţi putea să-i convertiţi pe toţi să fie şi albi…?

Tezele de pe Taraf: Critica statului asistenţial la Sandu Ciorbă

Nu obişnuiesc să fac politică pe blog, mai ales că risc să-mi alienez cititorii (pesemne că sunt printre voi mulţi socialişti bine intenţionaţi), da’ o dată la o mie de ani permiteţi-mi câte o alunecare precum cea care urmează. Mai ales că, fiind atât de persecutaţi, am ajuns să dialogăm despre statul minimal numa’ cifrat, în manele şi etno.

Mai jos vom studia una dintre binecunoscutele Teze de pe Taraf ale profesorului Sandu Ciorbă, un atac la adresa welfarismului contemporan încriptat (ce ironic!) într-un dans al oamenilor năpăstuiţi, inspirat din folclorul foştilor robi de pe moşii.

Destinaţii preferate

Pasionaţii de turism oximoronic au două la noi în ţară.

De ce nu vreau femei pe bancnote. Şi nici bărbaţi

Am tot urmărit campania prin care nişte băieţi şi nişte fete vor să pună o femeie pe o bancnotă. Nimic rău în asta, mi-am zis eu iniţial. Dintre toate demersurile oamenilor de pe interneţ, ăsta chiar nu-i unul ignobil şi pot înţelege principiul din spatele lui. În afară de ţărăncuţa lui Grigorescu chiar nu avem femei pe bancnote.

Dar pe urmă mi-am pus în funcţiune detectorul de -isme din cap (în afară de câteva -isme, cărora le sunt fidel, cam toate -ismele îmi displac) şi mi-am dat seama. E de cîcat. Mi se pare de cîcat să fie femei pe bancnote. Aşa cum mi se pare de cîcat să fie bărbaţi pe bancnote, sau oricare alt sex de oameni, dacă mai există vreunul. Pe bancnote ar trebui să fie cifre, în primul rând, şi dup-aia orice altceva, dar nu femei sau bărbaţi.

Înainte să ziceţi că sunt tâmpit, lăsaţi-mă să explic de ce sunt aşa tâmpit. (Nici măcar nu vă cer să fiţi de acord, poate că aberez, da’ măcar rumegaţi şi voi un pic aspectul.)

Ne băgăm în politică băieţi?

À propos de democraţie, hai şi voi în NationStates.

E un joculeţ, dar nu-i chiar un joc pentru că nu-ţi oferă amuzament instantaneu ca o heroină de căcat, cum fac în general jocurile pe calculator. Pe scurt, îţi faci o ţară a ta (băgând într-însa nume, drapel şi un mic psihotest politic) şi primeşti zilnic nişte “issues”. Adică ţi se cere părerea asupra unor dileme cu care se confruntă societatea.

Unele-s halucinante (adică ce, să interzic vânzarea de roboţi militari experimentali către livratorii de pizza?), altele foarte familiare (nuş’, câinii vagabonzi sau limita de viteză).

În funcţie de hotărârile pe care le iei îţi cresc/scad tot soiul de indicatori, de la dreptul cetăţenilor tăi de a sta cu puţa pe afară până la economie, taxe şi impozite, cauzele principale ale morţii la tine în ţară sau producţia de caşcaval. Issues-urile astea sunt, în mare parte, scrise mişto şi amuzante şi unele chiar îţi pun probleme cari te frământă toată ziua.

Episodul 260: Soluţia!

Nu ne-am mai văzut de mult!, mieună Mîţa. Apoi oftă, căci ţara e la fel de în cîcat ca când plecase domnia sa în concediu. Bine că are Iisusică cel dăştept soluţia pentru tot.

Sedentari din toate ţările, uniţi-vă

Pentru că aici nu-i un bar de negri onlain, ci un blog cu sufletu’ duios, care ţine foarte mult la confortul şi siguranţa cititorilor săi, printre care te numeri şi matale dacă eşti aici şi ştii să citeşti, Vasile îţi prezintă cele mai bune 10 motive să nu ieşi azi din casă, despre care pot să garantez că n-au nici o legătură cu faptul că mie nu-mi place PSD-ul şi nu vreau să îl văd sărbătorind chestii, deşi cu siguranţă le va sărbători.

10. Căldură mare monşer.

Mânca-ţi-aş, ştii cât de cald e afară? Nici măcar io (care am fost în Sahara la viaţa mea, într-o zi în care nu ploua, deşi pozele mele din Sahara ar putea indica contrariul) nu m-am încumetat pe stradă. Vrei să ajungi un deshidratat? Ştiai că de la deshidratat vine termenul de ratat?

Estimez că, pentru un drum până la şcoala din cartier, de exemplu (da’ oricum cine merge la şcoală duminica?), ai avea nevoie să iei după tine un butoi de 60 l de apă, ceea ce te supune unui mare risc de hernie inghinală.

În plus, e un fapt bine cunoscut că expunerea la lumina soarelui între orele 7 şi 23 ne predispune automat la cancer, mai ales când în drum oprim la nonştop să luăm ţigări.

Eu vara nu torc

Campania bravului soldat Julică nu putea să treacă neobservată. Vă invit să împărţiţi!

C-aşa e-n túnis

Ep. 28: Mîţa şi chestia din faţa Academiei Militare

Nu vă mai luaţi după zvoane, Orange-ul nu are nici o legătură cu obiectul respectiv.