Un popas mic pentru om

Cronicarii nu vor şti niciodatã de ce începutul lui februarie a fost aşa sec pe Utopia Balcanica. Poate cã Vasile e încã infirm şi-i este silã sã scrie cu un singur membru; poate cã a avut examene de dat, poate cã a avut mult de muncã. Poate toate trei la un loc.

Un lucru va rãmâne însã în buco-analele istoriei: astãzi, zece, se împlineşte o lunã de Cultitudini. Ieri am înfãptuit chiar o ultimã – şi definitivã – schimbare de dizain. Evident, piaza rea nu ne dã pace nici acolo. Promovarea a bãtut spre zero, vajnica redacţie n-a fost binecuvântatã cu timp liber.

Prin urmare nu mã pot lãuda cu cei treij’ de vizitatori unici pe zi, nu mã pot lãuda cu cele cinşpe articole (-aşe, -uţe), nu mã pot lãuda cu locul pulişpe în zelist, de fapt nu mã pot lãuda cu nimic cã râdeţi de mine, de Fritz şi de ceilalţi doi-trei ameţiţi.

Vorba cultã, sãrãcia omului

Acel dreptunghi anunţã faptul cã, urmând unei întârzieri moldovalahe de 2 sãptãmâni, saitul bejuliu al Cultitudinilor (pe care îl gãsiţi aici, cultitudini punct net) este onlain şi funcţioneazã.

Dânsul este copilul meu depedeve tehnic şi grafic. Materia cenuşie care-l alimenteazã va veni de la (momentan) şase tineri scribi de varii sexe, diletanţi sau specialişti, oameni v1.0 sau blogãri pe care i-aţi mai citit, fiecare cu gusturile lui şi cu scriitura lui, mai lejerã sau mai pretenţioasã. Printre cei şase promotori ai produselor culturale obscure se aflã şi unul Vasile, care (în opinia mea neavizatã) îi întrece pi tãţi.

Zugravitatea faptei

Vasilicã (the story!) a murit şi a renãscut pe 11 septembrie, ziua mea! De asemenea, Radu, care-l face pe Vasilicã, este constrâns o vreme sã lucreze în Paint. Dar Mîţa cu î din i rãmâne unicul webcomic autohton fãcut în Paint, iar Radu are voie sã afirme acelaşi lucru despre Vasilicã.

Pe lângã asta, doi flãcãi ambiţioşi au dat drumul la începutul lumii grozavului proiect webcomics punct ro. Pe lângã tentativa de închegare a unei comunitãţi de webcomicãri români, preocuparea lor întâie este traducerea în limba lui Eminescu şi a lui Aurel Felea a unor benzi de referinţã din lumea WC-urilor internaţionale. Voi folosi în continuare acronimul “WC” pentru cã “webcomic” e un cuvânt lung şi complicat, şi pentru cã mã distreazã.