Cine fuge după doi iepuri nu întreprinde nici unul

Convalescenţa e cea mai şucară perioadă din viaţa unui leneş bărbos.

Toată lumea ştie că eşti bolnav, prin urmare nimeni nu te stresează cu fă-mi aia, drege-mi aia, freacă podeaua, trage apa, bate acest cui în perete, scoate acest cui din perete, du mâna la gură când caşti. Cu toate astea, tu eşti bine sănătos şi nervul tău creator aşijderea.

Prin urmare am putut întreprinde în această perioadă nişte chestii drăguţe pe care vreau să vi le arăt şi vouă.

În primul rând, am pus la cale şi dizăinuit un blog cari se numeşte Medicologia (.utopiabalcanica.net) şi care-i aproape gata.

Dimineaţa pe răcoare la vecini e renovare

De multe ori mi s-a întâmplat să mă culc beat sau foarte, foarte obosit şi să nu aud când sună alarma dimineaţa. Multe telefoane au sonerii domoale şi plăcute pe care ţi-e tot dragul să dormi ca un porc ratând astfel examene, înmormântări, poate chiar prima întâlnire cu dragostea vieţii tale sau meciul Vasluiului.

În dimineţile alea când eşti un leneş inconştient şi te doare-n cur pentru că tu pur şi simplu vrei să mai dormi, un singur sunet îţi curmă fără milă somnul, îţi dă trei palme şi te trezeşte la realitate. Sigur ştiţi ce-i acel sunet.

Eu am încercat să-l surprind cât mai fidel.

Erevan in the sun

Nup, n-am fost ocupat cu (prea multe) şpriţuri ci cu ceva mult mai interesant. Dacă mai ţineţi voi minte, mai demult vă prezentam pagina de feisbuc Radio Erevan şi vă anunţam că-i foarte mişto pentru că nişte oameni umoroşi deghizaţi în armeni înţelepţi (printre care şi iubitul vostru Vasile!) răspund acolo la întrebările multor vizitatori care fac pe deştepţii.

Ei bine, pentru că formatul unei pagini de feisbuc e foarte ingrat şi nimeni nu stă să citească întrebări şi răspunsuri de-acu’ o lună, m-am hotărât să pun la punct un un “Best of” şi – de ce nu? – să-l fac simpatic. E în construcţie da’… iată-l!

De acum încolo, în fiecare luni, miercuri şi vineri am să pun pe bloguleţul Best of Radio Erevan, sub formă de caricatură cu aceiaşi armeni mai tot timpul, o întrebare care mi s-a părut mie amuzantă acolo, pe feisbuc. Erevan punct utopiabalcanica punct net. Ca de obicei, link exchange cu mare drag dacă sunteţi băieţi de-ai mei.

Curioşii umor repede

Ureseseul s-a dus de-a dura de mult, contextul geopolitic nu mai e ca când era bunica fată dar iubitul vostru Vasile conlucrează de câteva zile cu rezistenţii Buciuman & Macabroo şi rats la Radio Erevan. De ce?

Fiindcă e păcat ca spiritul Radio Erevan să moară când reala sa misiune-i abia la început. Fiindcă e păcat că băieţii şi fetele de viţă nouă nu mai ştiu bancuri cu Radio Erevan. Fiindcă în lume sunt atâtea întrebări şi atât de puţine răspunsuri.

Discleimăr: Radio Erevan al nostru nu e chiar legendarul post de radio din capitala Armeniei (pe ăla îl puteţi asculta aici). E o pagină de feisbuc. Şi într-însa sunteţi liberi să provocaţi redacţia, orice curiozitate aţi avea din orice domeniu.

Cu hangerul fără disco-teacă

Aliluia! unul dintre proiectele mele n-a răposat în faşă, ba chiar înfloreşte şi uimeşte. Este vorba despre mirobolantul dozator-arhivă de muzică-pe-care-îţi-doreşti-să-nu-o-fi-auzit-niciodată, discoTEC. DiscoTEC este calea noastră, a tuturor, spre o lume mai bună, după cum sugerează şi Marele Cantautor Cristian Simionică, demn urmaş al lui DJ Boroş.

Prin urmare şi-aşa deci / e vorba de discoteci

Dacă vă aduceţi aminte, dragii moşului, luna noiembrie 2010 a fost luna Dozatorului. O lună tristă în care ni s-a dovedit că marii învârtitori din mediile româneşti n-au simţul umorului. E nevoie de un loc unde Dozatorul să fie mereu primul.

Mai mult decât atât, dacă vă aduceţi aminte de când ieşeaţi din casă şi mergeaţi la petreceri de apartament, întotdeauna distracţia era în jurul calculatorului când se punea muzică penală şi toată lumea se hlizea că cât de ironic e să asculţi în mod ironic manele sau muzica anilor ’90 sau Paulică de la Roman.

Nasol invictus (trei)

/nasol funcţionează! Eu mi-am făcut treaba pe partea tehnică. Tot ce-i mai trebuie – nişte useri activi care să repereze nasoale, să le comenteze şi să stârnească vâlvă. Vă băgaţi?

Da, îţi trebuie cont ca să votezi articolele, da’ asta e doar în scopuri administrative şi nicăieri nu are să-ţi apară identitatea pe sait. Emailu’ la fel, se colectează numai ca să îţi recuperezi parola şi poţi furniza fără jenă o adresă falsă dacă ştii că nu eşti uituc.

Nasol invictus (doi)

Nu mai ţineţi cont de ce-am scris mai devreme, am primit o sugestie şi mai amuzantă, anume să transform /nasol într-un agregator (gen Digg) de articole nasoale. Şi m-am pus pe treabă.

Pân’ atunci voi bucuraţi-vă de tata Wagner.

Un popas mic pentru om

Cronicarii nu vor şti niciodată de ce începutul lui februarie a fost aşa sec pe Utopia Balcanica. Poate că Vasile e încă infirm şi-i este silă să scrie cu un singur membru; poate că a avut examene de dat, poate că a avut mult de muncă. Poate toate trei la un loc.

Un lucru va rămâne însă în buco-analele istoriei: astăzi, zece, se împlineşte o lună de Cultitudini. Ieri am înfăptuit chiar o ultimă – şi definitivă – schimbare de dizain. Evident, piaza rea nu ne dă pace nici acolo. Promovarea a bătut spre zero, vajnica redacţie n-a fost binecuvântată cu timp liber.

Prin urmare nu mă pot lăuda cu cei treij’ de vizitatori unici pe zi, nu mă pot lăuda cu cele cinşpe articole (-aşe, -uţe), nu mă pot lăuda cu locul pulişpe în zelist, de fapt nu mă pot lăuda cu nimic că râdeţi de mine, de Fritz şi de ceilalţi doi-trei ameţiţi.

Vorba cultă, sărăcia omului

Acel dreptunghi anunţă faptul că, urmând unei întârzieri moldovalahe de 2 săptămâni, saitul bejuliu al Cultitudinilor (pe care îl găsiţi aici, cultitudini punct net) este onlain şi funcţionează.

Dânsul este copilul meu depedeve tehnic şi grafic. Materia cenuşie care-l alimentează va veni de la (momentan) şase tineri scribi de varii sexe, diletanţi sau specialişti, oameni v1.0 sau blogări pe care i-aţi mai citit, fiecare cu gusturile lui şi cu scriitura lui, mai lejeră sau mai pretenţioasă. Printre cei şase promotori ai produselor culturale obscure se află şi unul Vasile, care (în opinia mea neavizată) îi întrece pi tăţi.