N-am rãbdare sã aştept rezultatele finale ale scrutinului şi, de fapt, nu despre dânsul vreau sã vorbesc. N-am sã îmi mai bat capul nici cu faptul cã Bãsescu insinueazã în continuare cã hidra fecaloidã PD-L ar fi de dreapta, nici cu eşecul teribil al lui Ninel Potîrcã, nici cu însuşi faptul cã secţiile speciale şi “autobuzele” au dus la cãlcarea-n picioare a întregului proces electoral sau cu gestul prin care studenţilor li s-a arãtat muie.

Ceea ce m-a fãcut sã înghit în sec a fost cã, prin Marele Referendum Care Simplificã Şi Modernizeazã Totul În Univers, astãzi s-a bãtut un cui în coşciugul unde zac moaştele democraţiei româneşti. Pre acest cui ruginit şi purtãtor de tetanos un pulãlãu abject (Sever Voinescu pre numele sãu) îl laudã într-o veselie pe Realitatea TV.

N-ar fi o problemã cã vrea cineva sã reducã numãrul de parlamentari. Sunt cam mulţi, e drept, dar acest lucru nu-i esenţial şi nu suge din buzunarul omului de rând.

Ceea ce ar trebui sã ne îngrijoreze şi sã ne facã sã vrem s-o tulim din ţarã este cã peste şaptezeci la sutã din participanţii la referendum au pus botul la propaganda înecãcioasã cu care preşedintele în exerciţiu şi maşinãria de partid au împroşcat fãrã milã.

Ion, Gheorghe, Safta, Frosa et co. au habar care-i povestea cu eventualul parlament unicameral? Sau au votat fiindcã, în capul lor, “parlamentari” egal “ciocoi şi grofi” în timp ce tot ce iese pe gura prezidentului-tãtic este miere şi lapţi?

Dragii mei, prezidentul este o canalie iar Parlamentul e bine sã steie-n douã camere. Parlamentul este cea mai importantã instituţie a unui stat, instituţia în care şade toatã esenţa democraţiei reprezentative. Orice filtru în plus îl va ajuta sã facã legi pertinente şi raţionale, pentru cã elaborarea de legi nu presupune existenţa unui preşedinte-jucãtor care dã din mâini şi urlã “pişã-te cã pleacã trenul”.

Bicameralismul e un sistem pe care toate ţãrile civilizate îl au (nordicii nu se pun, la ei merge orice!), pe care Europa ni-l recomandã şi spre care tind toţi vecinii noştri care nu l-au adoptat fix dupã schimbarea la faţã.

Înţeleg nostalgia Dvs. dupã Marea Adunare Naţionalã, dar speranţa mea este cã pedeleii vor scãpa ciolanul din bot şi întregul mişmaş va fi lãsat uitãrii. Funcţiile celor douã camere vor fi revizuite (se cere şi acest fapt, da’ nu e rost de circ!) şi cea mai importantã instituţie a statului nu va primi un şut stalinist în coaie.

Chiar dacã acest lucru va însemna cã pierdem ocazia de a ne alãtura clubului select al statelor ca Mongolia, Somalia şi Mozambic, va fi – în acelaşi timp – o zvâcnire din deget din partea cadavrului despre care scriam mai sus.

Related posts:

1. Somptuoase pãsãrele
2. Calul de dar nu se cautã la preşedinţi
3. Barba verde de acasã