Ce moaşte din pisicã şoareci mãnâncã

Mã întreba Buciuman ce se întâmpla dacã sfântul Ioan Gurã de Aur fãcea cancer la gurã. Bine mã Buciumene, pãi tu nu ştii cã alea se cheamã pepite.

Uite încã cinci gânduri rãzleţe despre cele sfinte, având în vedere cã sfântu’ Dumitru e peste câteva zile.

Poate aşa vom înţelege mai bine cultul moaştelor.

Melancolicii anonimi

Septembrie e o lunã urâtã pentru cã într-însa îmbãtrânesc eu (Eheu! Eheu fugaces labuntur anni) şi pentru cã într-însa se terminã vara. Gospodarii se întorc din concediu, îşi scot Daciile Duster la bulivar şi încep sã ambuteieze.

Mâine, poimâine, vremea va deveni pişãcioasã şi va ploua pe noi cu stropi mici şi reci care nici mãcar nu vor mai face sã se vadã piepţi sub tricouri albe pentru cã peste toate tricourile albe din oraş vor începe sã se aştearnã pulovãre miţoase, de-alea care se încarcã static şi te curenteazã ca dracu.

Din pantaloni în panteon

La un moment dat vorbeam despre prepuţul lui Iisus şi tare ne mai veseleam. Astãzi, sã ne apropiem privirile de alt penis al altui personaj mitologic şi sã ne veselim asemenea.

Gagiul din imagine nu (chiar nu!) este o mâzgãlealã de pe pereţii beciului meu. Este o frescã foarte legitimã din locuinţa unui roman foarte respectat din Pompei.

Cândva, oamenii nu se jenau sã-şi picteze aşa ceva în casã. Cândva, oamenii nu se jenau sã-şi fluture pula şi poate cã v-aţi dat seama de-a lungul anilor cã acest blog încearcã tocmai asta, sã vã scuture de jenã. De aceea vreau sã vã povestesc câteva mici amãnunte din viaţa şi opera zeului Priap, la care nu mã voi referi folosindu-i numele latinesc pentru cã ar fi prea amuzant şi n-aţi mai percepe serioşenia acestui articol.

Cãci romanii îi ziceau, ţineţi-vã burţile, Mutunus Tutunus. Dap. Un popor care venereazã un zeu pe nume Mutunus Tutunus trebuie sã fi fost un popor mişto.

Ecce scârţ

Ioan 19:5. Iisus a ieşit deci afarã, purtând cununa de spini şi haina de purpurã. “Ecce homo!” le-a zis Pilat.

Frate, frate, da’ brânza e pe urbani

Acuşi mã mobilizez şi eu. Pânã atunci vã sugerez sã-l citiţi pe Radu, fiindcã o spune grozav p-aia dreaptã, anume cum şi de ce hipstãrii zilelor noastre, cu pãlãriile lor şi carourile lor şi teneşii lor şi ochelarii lor cu ramã groasã, e mai rãi ca manelarii.

Ceea ce zice dânsul acolo e congruent cu ceea ce zice domnul Haddow de la Adbusters aici, deşi totul pare a fi pornit de la “urbanul” lui Gigel, pe vremea când Gigel era zmeul care dãdea pula internetului românesc:

Ceaiu’şescu n-a murit

Cãrtureşti. Anno domini do’mi’nouã. Hoţie la drumul mare, demnã de pistolarul Gogu. Acolo s-a rãsturnat cãruţa cu snobi, cãrora li se vinde un vin de cãcat la preţuri de-la-milion-în-sus, deşi respectiva poşircã n-are nici mãcar un DOC amãrât pe etichetã. Adicãtelea-i “vin superior” (VS), carele se vinde în Cora cu nouãj’ de mii indiferent cã-i din Patagonia sau de la Bordeaux.

De asemenea, domniile lor cer zdrãngãlioane de lei pe ceainice şi ceşcuţe pe care eBay-ul le scoate la ivealã cu zece dolari bucata.