Singuru’ postaj de pe interneţ care nu are legătură cu Băsescu

Deci băieţi, iată cum stă treaba.

Eu sunt în plină tranziţie profesională aşa că n-am prea avut timp să vă distrez onlain pă acest sait, după cum obişnuiam. Acest lucru e în curs de a fi remediat. Mîţa noastră preferată se pregăteşte să se întoarcă, dar va avea o aventură nouă pe săptămână, mai precis duminica, fiindcă-i zi sfântă. Uite şi-un cântec cu ruşi şi foarte curând vă arăt şi poze din ţara vechilor greci, care-i acum a noilor greci şi vai di capu’ lor.

Noduri şi semne de viaţă

Pe scurt, n-am stat degeaba săptămâna asta care se sfârşeşte acuşica.

Singurul cârciumar care a vândut alcool pe 29 iulie, cel mai nou miliardar Forbes

Drept la replică iminent! Judoka Alina Dumitru a aflat unde stă Ciutacu

Amantele lui Ţociu, a treia minoritate din România potrivit INS

Rămăşiţele unui festival antic, dezgropate între 23 şi 26 august la Mamaia

Ce moaşte din pisică şoareci mănâncă

Mă întreba Buciuman ce se întâmpla dacă sfântul Ioan Gură de Aur făcea cancer la gură. Bine mă Buciumene, păi tu nu ştii că alea se cheamă pepite.

Uite încă cinci gânduri răzleţe despre cele sfinte, având în vedere că sfântu’ Dumitru e peste câteva zile.

Poate aşa vom înţelege mai bine cultul moaştelor.

Melancolicii anonimi

Septembrie e o lună urâtă pentru că într-însa îmbătrânesc eu (Eheu! Eheu fugaces labuntur anni) şi pentru că într-însa se termină vara. Gospodarii se întorc din concediu, îşi scot Daciile Duster la bulivar şi încep să ambuteieze.

Mâine, poimâine, vremea va deveni pişăcioasă şi va ploua pe noi cu stropi mici şi reci care nici măcar nu vor mai face să se vadă piepţi sub tricouri albe pentru că peste toate tricourile albe din oraş vor începe să se aştearnă pulovăre miţoase, de-alea care se încarcă static şi te curentează ca dracu.

Din pantaloni în panteon

La un moment dat vorbeam despre prepuţul lui Iisus şi tare ne mai veseleam. Astăzi, să ne apropiem privirile de alt penis al altui personaj mitologic şi să ne veselim asemenea.

Gagiul din imagine nu (chiar nu!) este o mâzgăleală de pe pereţii beciului meu. Este o frescă foarte legitimă din locuinţa unui roman foarte respectat din Pompei.

Cândva, oamenii nu se jenau să-şi picteze aşa ceva în casă. Cândva, oamenii nu se jenau să-şi fluture pula şi poate că v-aţi dat seama de-a lungul anilor că acest blog încearcă tocmai asta, să vă scuture de jenă. De aceea vreau să vă povestesc câteva mici amănunte din viaţa şi opera zeului Priap, la care nu mă voi referi folosindu-i numele latinesc pentru că ar fi prea amuzant şi n-aţi mai percepe serioşenia acestui articol.

Căci romanii îi ziceau, ţineţi-vă burţile, Mutunus Tutunus. Dap. Un popor care venerează un zeu pe nume Mutunus Tutunus trebuie să fi fost un popor mişto.

Ecce scârţ

Ioan 19:5. Iisus a ieşit deci afară, purtând cununa de spini şi haina de purpură. “Ecce homo!” le-a zis Pilat.

Frate, frate, da’ brânza e pe urbani

Acuşi mă mobilizez şi eu. Până atunci vă sugerez să-l citiţi pe Radu, fiindcă o spune grozav p-aia dreaptă, anume cum şi de ce hipstării zilelor noastre, cu pălăriile lor şi carourile lor şi teneşii lor şi ochelarii lor cu ramă groasă, e mai răi ca manelarii.

Ceea ce zice dânsul acolo e congruent cu ceea ce zice domnul Haddow de la Adbusters aici, deşi totul pare a fi pornit de la “urbanul” lui Gigel, pe vremea când Gigel era zmeul care dădea pula internetului românesc:

Ceaiu’şescu n-a murit

Cărtureşti. Anno domini do’mi’nouă. Hoţie la drumul mare, demnă de pistolarul Gogu. Acolo s-a răsturnat căruţa cu snobi, cărora li se vinde un vin de căcat la preţuri de-la-milion-în-sus, deşi respectiva poşircă n-are nici măcar un DOC amărât pe etichetă. Adicătelea-i “vin superior” (VS), carele se vinde în Cora cu nouăj’ de mii indiferent că-i din Patagonia sau de la Bordeaux.

De asemenea, domniile lor cer zdrăngălioane de lei pe ceainice şi ceşcuţe pe care eBay-ul le scoate la iveală cu zece dolari bucata.