Ordinea e invers cronologică, adică cea mai proaspătă intervenţie stă sus şi cea mai veche stă la coadă.

Din lumea nouă despre simfonia a noua a lui Dvořák, care m-a obsedat azi şi pe care v-o recomand din suflet.

Olandezul zburdător adică tata Wagner; între timp am fost să văd reprezentaţia la Operă şi nu am regretat nici un momenţel dintr-însa, ba chiar a fost savuros de tot.

Ţara minunilor, the land of choice despre filmul lui Tim Burton.

Falstaff în acte publice, ocazia mea să laud Opera de stat din Viena.

Tovarăşa la nevoie se cunoaşte, despre “Smuglianka moldovanka”, un cântecel grozav din folclorul de război al ruşilor.

Iudaeus ex machina, despre klezmer, adicătelea muzica tradiţională a evreilor din Europa.

O tragedie a minţii despre un film după Cehov, în regia lui Karen Şahnazarov, directorul Mosfilm adică un fel de Sulea Spătarul al industriei cinematografică. Rusul mi-a promis un interviu şi nu s-a ţinut de cuvânt nici până acum deci este un bulangiu şi am să uit că mi-a plăcut filmul lui.

Domnişoara Daisy are şofer despre o piesă drăguţă în care o puteţi admira pe Maia, la TES.

Barocul sfinţeşte locul despre cea mai veche operă din lume (am eu ce am cu muzica clasică), “Euridice” – Jacopo Peri, anno domini una mie şase sute.

Put the lime in the coconut despre Harry Nilsson, prieten apropiat al Bitălşilor.

Parisul de ieri, parisul de azi despre Thomas Dutronc, fiul lui Jacques Dutronc. Ambii cântă mişto.

Related posts:

1. Ode în litru antic
2. Vorba cultă, sărăcia omului
3. Oh give me a home where the buffalo rrom

Acel dreptunghi anunţă faptul că, urmând unei întârzieri moldovalahe de 2 săptămâni, saitul bejuliu al Cultitudinilor (pe care îl găsiţi aici, cultitudini punct net) este onlain şi funcţionează.

Dânsul este copilul meu depedeve tehnic şi grafic. Materia cenuşie care-l alimentează va veni de la (momentan) şase tineri scribi de varii sexe, diletanţi sau specialişti, oameni v1.0 sau blogări pe care i-aţi mai citit, fiecare cu gusturile lui şi cu scriitura lui, mai lejeră sau mai pretenţioasă. Printre cei şase promotori ai produselor culturale obscure se află şi unul Vasile, care (în opinia mea neavizată) îi întrece pi tăţi.

Ce va fi acolo? Grosso modo, un jurnal cu recenzii. De carte, muzică, film şi tot ce ne mai pică în traistă. Şi se cheamă că-i vorba de “cultitudini” pentru că vom căuta să fim subiectivi, prin urmare să luăm atitudini. Şi nu ne vom teme să zicem că poezia lui Sulică e de căcat dacă ea chiar e de căcat.

Primim cu braţele deschise pre toţi musafirii, aşa că nu vă sfiiţi să urlaţi în pagina de discuţii dacă vreţi să ne recomandaţi un subiect sau să participaţi la ambiţiosul nostru ghiveci cu câte un articol măiastru.

Peseu: momentan lucrăm încă în regim de născut, crescut şi muls idei, deci fiţi înţelegători şi blânzi.

Related posts:

1. Bilanţul slăbiciunilor
2. Prin urmare şi-aşa deci / e vorba de discoteci
3. Când o face plopul opere