Verdict: cramã

Brusc nu mai înţeleg de ce unii oameni dau bani la blogãri pentru advertoriale.

(P.S. Agenţiilor, de ‘jde ani vã pupaţi între voi în cur pentru reclame rãsuflate cu rom tricolor pe care nu le ţine nici dracu minte şi ciocolata aia oricum e naşpa. Dacã nu-i daţi acestui om un premiu, orice premiu, nu mai avem ce discuta.)

Dalai reclama

Ştiţi şi voi cine câştigã concursurile din categoria “faceţi, dregeţi pe blogurile voastre”: participantul cel mai priceput în platitudini pentru pulime. De-aia nu mã implic de obicei în asemenea manifestãri.

Da’ trebuia sã mã bag la chestia asta: Cum ai promova revista Biz? Ţin sã-i mulţumesc distinsului Buciuman pentru cã a fost muza mea sau ceva de genul.

Şalom Victoria

Astãzi, cartierele locuite de evreii din Bucureşti (ca sã dau exemplul cel mai la îndemânã, doar cunosc ca-n palmã zona Dudeşti-Popa Nan-Matei Basarab) sunt bãlãrii virane, mahalale-în-plin-centru sau au fost înlocuite în totalitate cu tragicele cutii de chibrituri. În România mai locuiesc vreo zece mii de evrei; cu şaizeci de ani în urmã erau patru sute de mii. În anii nouãzeci, cinci la sutã din populaţia Israelului încã bunghea româneşte.

Sã rãsfoieşti presa de limbã românã din Israel e ca o cãlãtorie delicioasã în timp. Asta se explicã lesne – bãtrânii din spatele ei aveau în geamantan limba românã a anilor ’70 când au ajuns acolo.

Poveştile celor 1100 de nopţi

Clic, doamnelor şi domnilor!

House sã dãm mânã cu mânã

E clar cã n-am sã îmi permit o plantaţie cu negri în Trinidad şi Tobago de pe urma cartoanelor de ieri, deoarece licitaţia abia ajunge actualmente la doi RON (Oana, cu tot respectul, sã primesc douã desene în schimbul celor douã desene e nobil, dar nu îmi va ajuta trei generaţii de urmaşi sã trãiascã în belşug şi mofturi burgheze).

Încercãm, aşadar, o altã abordare? Publicitate alternativã, pentru cine a fost în stare sã vadã mai mult de trei sezoane din serialul ãsta.

(Bãi frate, încã un) Interludiu: Mîţã publicitarã

E vorba de Varza cu beri.