Când viaţa îţi oferă tămâi…

Farsă într-un act.

Iisus (Matei 6:19): Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură.

Preot Casian Pandelică: Au existat o serie de fricţiuni dintotdeauna între mine si episcopie. Un prim incident a fost înregistrat în momentul în care biserica comunei Reviga a primit o sponsorizare de la o firmă care se oferea să ne pună la dispoziţie materialele necesare ca să schimbam toată tabla de pe biserică. Atunci am fost oprit de la episcopie pentru că nu aveam aprobarea episcopului. Mi s-a spus foarte clar că dacă doresc să fac această lucrare, o voi face cu firma X, cu tabla de cupru cumpărata şi adusă de firma lui Y, iar firma care vrea să ne ajute, mai bine să facă o donaţie în bani, nu să se apuce să efectueze ei lucrarea. Aşa funcţionează sistemul, prin aceste reţele clientelare… Restul, pe CriticAtac.

Iisus (Marcu 11:17): Nu este, oare, scris: ‘Casa Mea casă de rugăciune se va chema, pentru toate neamurile’? Voi însă aţi făcut din ea peşteră de tâlhari.

Omul, acest zoon mitropoliticon

Fiind o zi sfântă pentru întreg poporul român, creştin de peste trei mii de ani, nu putem să nu trecem în revistă ampla, vasta şi de neoprit activitate filantropică şi de binefacere a Bisericii Ortodoxe Române, pe care o iubim întru vecie.

L-aţi văzut cumva pe Zdreanţă, mântuire şi speranţă?

Găsesc la Dumnezero o analiză foarte mişto a programei pentru funesta materie Religie care pare-se că va fi aplicată pruncilor de cinci-şase ani la “clasa pregătitoare”, yet another scremere suspectă a ministerului reformei fără sfârşit.

N-am să înşir şi io pricini peste pricini pentru care religia în şcolile de stat e un abuz mizerabil. Au făcut-o mulţi înaintea mea. Poate că aş fi de acord, zău, da’ doar dacă patriarhia ar fi şi ea dispusă să bage tabla înmulţirii în moliftele sfântului Vasile, oleac’ de biologie în liturghie şi ar picta nişte noţiuni de educaţie sexuală şi contracepţie lângă comicsurile alea ale lor cu coborârea în Gheena şi Cuviosul Metamucil din Rect.

Dacă aşa nu vă convine, apăi ar trebui să fie cât se poate de limpede: de la şcoală iei cunoştinţe; convingeri îţi faci oriunde altundeva, e problema ta intimă şi a familiei cari te creşte.

Pudră de talc şou

Diseară la 9 (ora Bucureştilor, dar şi a Băicoiului sau Vîrteşcoiului) ne auzim uite-aici pe saitul Criticului să discutăm despre religie, moaşte, catedrale, piramide, superstiţii, premoniţii, trolaj pe interneţ şi alte noţiuni teologice din arsenalul Sfinţilor Părinţi. Ieei!

Ce moaşte din pisică şoareci mănâncă

Mă întreba Buciuman ce se întâmpla dacă sfântul Ioan Gură de Aur făcea cancer la gură. Bine mă Buciumene, păi tu nu ştii că alea se cheamă pepite.

Uite încă cinci gânduri răzleţe despre cele sfinte, având în vedere că sfântu’ Dumitru e peste câteva zile.

Poate aşa vom înţelege mai bine cultul moaştelor.

Recensăminte-mă frumos

Astăzi a început numărătoarea care o să arate că suntem puţini, bătrâni şi amărâţi. Nu-i chiar treaba mea ce-o să le ziceţi voi recenzorilor cum nu-i nici treaba voastră că eu o să mă declar amerindian sau ainu. Dar cu toţii am face bine să ne declarăm atei sau fără religie.

Nu discut acum cu “nucleul dur” care râde la Mîţa cu î din i şi se întâlneşte la “beri blasfemice” să facă activism. Ăştia-s băieţii mei şi n-au nevoie de îndemnuri şi explicaţii ca să procedeze corect. Vorbesc cu voi, indiferenţii, cu ăştia care desconsideră ameninţarea teocraţiei, chiar şi cu cei doi sau trei creştini cu care te poţi înţelege, despre care am înţeles că ar exista deşi n-am avut până acum onoarea să îi cunosc.

Din pantaloni în panteon

La un moment dat vorbeam despre prepuţul lui Iisus şi tare ne mai veseleam. Astăzi, să ne apropiem privirile de alt penis al altui personaj mitologic şi să ne veselim asemenea.

Gagiul din imagine nu (chiar nu!) este o mâzgăleală de pe pereţii beciului meu. Este o frescă foarte legitimă din locuinţa unui roman foarte respectat din Pompei.

Cândva, oamenii nu se jenau să-şi picteze aşa ceva în casă. Cândva, oamenii nu se jenau să-şi fluture pula şi poate că v-aţi dat seama de-a lungul anilor că acest blog încearcă tocmai asta, să vă scuture de jenă. De aceea vreau să vă povestesc câteva mici amănunte din viaţa şi opera zeului Priap, la care nu mă voi referi folosindu-i numele latinesc pentru că ar fi prea amuzant şi n-aţi mai percepe serioşenia acestui articol.

Căci romanii îi ziceau, ţineţi-vă burţile, Mutunus Tutunus. Dap. Un popor care venerează un zeu pe nume Mutunus Tutunus trebuie să fi fost un popor mişto.

Episodul 182: Mîţa şi logica

Citesc pe blogul unor copii simpatici din Piteşti încă o poveste cu un profesor de religie. Da, frate, nici acum nu-mi vine să cred. Ore gratis de basme, cvasi-obligatorii până la 18 ani. În liceu. Într-un liceu de stat, laic şi nepartizan.

Ştiţi, eu n-am avut parte de “reli” ortodoxă în şcoală (cu atât mai bine, fiindcă profa colegilor mei era dusă cu cucii prin codru) iar în liceu treaba asta nici nu era în program. Pula mea, cred că am copilărit în viitor.

Chiar aşa, logică se mai face? Acum doi-trei ani erau discuţii…

Ein Mann, ein ort

E bun şi tuităru’ la ceva.

Rezistenta
Realitatea: “ÎPS Bartolomeu Anania a murit. TRANSMITEŢI CONDOLEANŢE”. Yes master, as you wish master.

utopicbalcanic
ÎPS, they did it again!

Pascalul, puşca şi nevasta

Cât de bine pun problema videoclipurile tipului ăstuia! Şi ce civilizaţie mişto am avea dacă măcar jumate din troglodiţii care o populează le-ar pricepe. Mulţam Dumnezero.