Şase sau şapte fast-fooduri care te umplu de har

Răsfoind catastiful, tocmai ce-am dat de chestia asta veche de când hău şi m-am amuzat. De vreme ce tot m-am amuzat, am stat olecuţă şi m-am şi gândit, că în fond şi la urma urmei asta-i meseria mea şi nu las pe nimeni să mă convingă că nu-i aşa. Şi uite ce m-am gândit:

Având în vedere că nici nu şi-a dat efortul şi a rupt Mecu’ la profit (şi catedrala neamului sigur o să aibă un food court), ce-ar fi dacă BOR ar scoate din faliment nişte restaurante şi le-ar rebrăndui după canoanele ei?

Atenţie: fast-foodul bisericesc nu înlocuieşte o spovedanie variată şi echilibrată. Bonurile fiscale obţinute la oricare dintre următoarele stabilimente NU echivalează cu pomelnicele; acestea din urmă se achită separat, în lei, valută sau robi ţigani.

Episodul 265: Mîţa la ora de religie

Însă chiar mutând discuţia pe teritoriul ştiinţei, şi un ateist poate constata că există o influenţă de netăgăduit a omului asupra materiei. Experimentele făcute, bunăoară, asupra apei de cercetători japonezi au reliefat un fapt uimitor: în funcţie de gândurile sau de cuvintele rostite în preajma ei, apa cristalizează diferit. Astfel, dacă avem o gândire sau un discurs pozitiv, cu elemente de apreciere şi iubire sau cu rugăciune, apa va cristaliza în forme armonioase. Dacă, dimpotrivă, ne vom răsti în preajma apei sau vom avea mesaje negative, de ură, cristalizarea apei se va face în forme dizarmonioase. (Pr. Constantin Sturzu, Ziarul Lumina)

Dej’ dacă mai aveaţi vreun dubiu că cât de prietenă e biserica cu adevărul ştiinţific şi cât de mult adevăr ştiinţific se bagă printr-însa în capul copiilor, iată un nou argument zguduitor: până şi Masaru Emoto e dac creştin ortodox verde de 3000 de ani.

La o parte, Pixar, vine animaţia cu har

Duminică, zi sfântă. Duminică, zi de explorat capătul ăla al iutubelor.

În mod excepţional, astăzi nu vom urmări activitatea misionară a bisericii pravoslavnice a dacilor verzi, carpilor şi costobocilor, creştini ortodocşi de peste 9000 de ani. Nunu, azi avem machinima penticostală. A se viziona de preferinţă cu marihuană ilegală.

Când viaţa îţi oferă tămâi…

Farsă într-un act.

Iisus (Matei 6:19): Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură.

Preot Casian Pandelică: Au existat o serie de fricţiuni dintotdeauna între mine si episcopie. Un prim incident a fost înregistrat în momentul în care biserica comunei Reviga a primit o sponsorizare de la o firmă care se oferea să ne pună la dispoziţie materialele necesare ca să schimbam toată tabla de pe biserică. Atunci am fost oprit de la episcopie pentru că nu aveam aprobarea episcopului. Mi s-a spus foarte clar că dacă doresc să fac această lucrare, o voi face cu firma X, cu tabla de cupru cumpărata şi adusă de firma lui Y, iar firma care vrea să ne ajute, mai bine să facă o donaţie în bani, nu să se apuce să efectueze ei lucrarea. Aşa funcţionează sistemul, prin aceste reţele clientelare… Restul, pe CriticAtac.

Iisus (Marcu 11:17): Nu este, oare, scris: ‘Casa Mea casă de rugăciune se va chema, pentru toate neamurile’? Voi însă aţi făcut din ea peşteră de tâlhari.

Omul, acest zoon mitropoliticon

Fiind o zi sfântă pentru întreg poporul român, creştin de peste trei mii de ani, nu putem să nu trecem în revistă ampla, vasta şi de neoprit activitate filantropică şi de binefacere a Bisericii Ortodoxe Române, pe care o iubim întru vecie.

L-aţi văzut cumva pe Zdreanţă, mântuire şi speranţă?

Găsesc la Dumnezero o analiză foarte mişto a programei pentru funesta materie Religie care pare-se că va fi aplicată pruncilor de cinci-şase ani la “clasa pregătitoare”, yet another scremere suspectă a ministerului reformei fără sfârşit.

N-am să înşir şi io pricini peste pricini pentru care religia în şcolile de stat e un abuz mizerabil. Au făcut-o mulţi înaintea mea. Poate că aş fi de acord, zău, da’ doar dacă patriarhia ar fi şi ea dispusă să bage tabla înmulţirii în moliftele sfântului Vasile, oleac’ de biologie în liturghie şi ar picta nişte noţiuni de educaţie sexuală şi contracepţie lângă comicsurile alea ale lor cu coborârea în Gheena şi Cuviosul Metamucil din Rect.

Dacă aşa nu vă convine, apăi ar trebui să fie cât se poate de limpede: de la şcoală iei cunoştinţe; convingeri îţi faci oriunde altundeva, e problema ta intimă şi a familiei cari te creşte.

Pudră de talc şou

Diseară la 9 (ora Bucureştilor, dar şi a Băicoiului sau Vîrteşcoiului) ne auzim uite-aici pe saitul Criticului să discutăm despre religie, moaşte, catedrale, piramide, superstiţii, premoniţii, trolaj pe interneţ şi alte noţiuni teologice din arsenalul Sfinţilor Părinţi. Ieei!

Ce moaşte din pisică şoareci mănâncă

Mă întreba Buciuman ce se întâmpla dacă sfântul Ioan Gură de Aur făcea cancer la gură. Bine mă Buciumene, păi tu nu ştii că alea se cheamă pepite.

Uite încă cinci gânduri răzleţe despre cele sfinte, având în vedere că sfântu’ Dumitru e peste câteva zile.

Poate aşa vom înţelege mai bine cultul moaştelor.

Recensăminte-mă frumos

Astăzi a început numărătoarea care o să arate că suntem puţini, bătrâni şi amărâţi. Nu-i chiar treaba mea ce-o să le ziceţi voi recenzorilor cum nu-i nici treaba voastră că eu o să mă declar amerindian sau ainu. Dar cu toţii am face bine să ne declarăm atei sau fără religie.

Nu discut acum cu “nucleul dur” care râde la Mîţa cu î din i şi se întâlneşte la “beri blasfemice” să facă activism. Ăştia-s băieţii mei şi n-au nevoie de îndemnuri şi explicaţii ca să procedeze corect. Vorbesc cu voi, indiferenţii, cu ăştia care desconsideră ameninţarea teocraţiei, chiar şi cu cei doi sau trei creştini cu care te poţi înţelege, despre care am înţeles că ar exista deşi n-am avut până acum onoarea să îi cunosc.

Din pantaloni în panteon

La un moment dat vorbeam despre prepuţul lui Iisus şi tare ne mai veseleam. Astăzi, să ne apropiem privirile de alt penis al altui personaj mitologic şi să ne veselim asemenea.

Gagiul din imagine nu (chiar nu!) este o mâzgăleală de pe pereţii beciului meu. Este o frescă foarte legitimă din locuinţa unui roman foarte respectat din Pompei.

Cândva, oamenii nu se jenau să-şi picteze aşa ceva în casă. Cândva, oamenii nu se jenau să-şi fluture pula şi poate că v-aţi dat seama de-a lungul anilor că acest blog încearcă tocmai asta, să vă scuture de jenă. De aceea vreau să vă povestesc câteva mici amănunte din viaţa şi opera zeului Priap, la care nu mă voi referi folosindu-i numele latinesc pentru că ar fi prea amuzant şi n-aţi mai percepe serioşenia acestui articol.

Căci romanii îi ziceau, ţineţi-vă burţile, Mutunus Tutunus. Dap. Un popor care venerează un zeu pe nume Mutunus Tutunus trebuie să fi fost un popor mişto.