Fie pâinea cât de rea, margarinã pui pe ea

Mult, foarte mult ar trebui sã gândesc ca sã identific un om mai mare şi mai frumos decât a fost Brassens. De-aia îl las pe el sã vã transmitã mesajul meu de întâi decembrie. Hai noroc.

(pentru nefrancofoni, primele douã traduceri sunt de aici)

Prinţ screen

Înainte de toate, pentru toţi cititorii mei care tocmai au intrat în anul 5772, Şana tova şi-un şpriţ cuşer! Acu’ sã trecem la chestiuni mai funeste.

“Ce s-ar întâmpla dacă un urmaş al regelui s-ar naşte handicapat sau dacă iese vreunul cu dizabilităţi, rămâi cu el şef de stat?” Chestia asta n-a ieşit din gura unui simpliot, ci din gura unui simpliot care ocupã cea mai înaltã funcţie în stat. Dacã pânã acum am fost doar amuzat cã Bãse împunge regi… frate, nu te pune nimeni sã fii corect politic acolo, în adâncul sufletului tãu, da’ când vorbeşti la TV vorbeşti la TV!

Azi vom discuta însã despre monarhie în general, pentru cã, oricât m-ar îngrijora un preşedinte care se teme de “handicapaţi”, mai tare mã îngrijoreazã multitudinea de susţinãtori ai unui sistem anacronic şi vicios. Tare mã tem, oricât de conspiraţionist ar suna, cã asta urmãreşte dementul. Sã facã noi fani ai regalitãţii, mniezãu ştie în ce scopuri obscure. Touché, Bãse.

Un yankeu la Curtea miracolelor

Asearã, în zona Dorobanţi-Perla, un pâlc de oameni la stop. În fruntea pâlcului, un american grizonând, cu o figurã simpaticã şi accentul ãla delicios care bate spre idiş, urla în telefon.

Can’t hear you, I’m in Romania.
Romania!
Ro-may-nee-a! RO-MAY-NEE-A.
Yeah, it’s a country or something like that.
What’s it like? It’s like New York 75 years ago.

Judeţe-n roate

Se tot vorbeşte în ultima vreme despre reorganizarea administrativã a României.

E suficient sã daţi un clic pe Antena 3 ca sã vedeţi ce mãsurã diabolicã este, menitã sã dizolve însãşi fibra statalitãţii noastre şi sã spânzure dintr-o datã toate pãpuşile cu chipul lui Iancu de pe faţa planetei. Pentru cã e iniţiativa lui Bãsescu, bineînţeles.

Ei bine, nu, o idee nu poate fi “rea fiindcã e a lui Bãsescu” aşa cum o idee nu poate fi nici “bunã fiindcã e a lui Bãsescu”.

Sper cã v-aţi dat seama cã Antenele sunt un organ care se cacã pe deontologia meseriei în aceeaşi manierã în care o face şi B1. Colac peste pupãzã, nici ideea reorganizãrii nu-i a lui Bãsescu, e o chestie asupra cãreia am convenit cu toţii (da, şi voi!) odatã cu aderarea la UE. Şi dacã mã întrebaţi pe mine, reorganizarea per se e o treabã foarte bunã, chiar dacã în asemenea împrejurãri de jale generalizatã ivirea bruscã a discuţiei cu pricina putea sã mai aştepte un pic.

Rromul bun şi pomul copt

Vouã cum v-ar plãcea, românii lu’ peşte prãjit, ca primãria din Roma sã hotãrascã sã vã zicã de-acum încolo mamaligari ca sã nu vã mai confunde lumea cu romanii get-beget? Aţi fi tare fericiţi, mânca-mi-aţi curu’.

Noua legislaţie în domeniul a cum trebuie noi sã le zicem prietenilor noştri de etnie diferitã e cretinã. Nu rezolvã nimic şi complicã totul.

Da, şi eu le zic ţigani. Dar eu sunt un ins care face bãşcãlie pe net, nu o autoritate. Ştiu cã-i un termen cu o cãruţã de conotaţii negative, termen care nu are ce cãuta într-un act oficial.

Call the cops when you see pac-pac

…cu o zi în avans, cã mã trotilez în seara asta şi cine ştie.

La mulţi ani, ţarã. Şi la mulţi ani, Pro TV-ule, ai fost (pânã la OTV) cea mai România dintre toate televiziunile şi ãsta e un lucru mare. Nu lãudabil (la kilometri distanţã de mine gândul ãsta!) da’ mare.

Yo dawg, i heard you like Romania so I put PRO TV in your Romania so you can Romania while you Romania.

Clipul de mai jos este secretul nemuririi.

Lupu-şi schimbã repãrul

N-o fi chiar domeniul meu, da’ nu-mi vine în minte ceva mai “anii ’90 timpurii în România” decât una din primele formaţii de rap ale acestui popor oropsit. Bitches don’t know about their mad skills. Direct din carti-eer, Utopia Balcanica prezenteazã Cimitirul Bellu, înregistrãri din 1994-1995.

Învãţãminte-mã frumos

I-auzi neamule ce îmi transmite Irén, elevã într-un liceu de prestigiu din Buricul târgului.

Irina I.: iar eu am fost la parlament pentru o dezbatere publica si mi-au dat cu flit
sergiu: cum asa!?
Irina I.: cativa oameni din liceu fusesem invitati sa participam la o dezbatere in legatura cu noua lege a invatamantului.
Irina I.: am ajuns acolo, s-au uitat pe listele lor, au zis ca totul e ok si ne-au bagat inauntru. peste 5 minute ne-au dat afara ca cica au decis ca dezbaterea sa nu mai fie publica.
sergiu: oh, eterna si fascinanta R.!
Irina I.: mega-bonus (nu apare la teve): “plecati de pe trotuar ca vine basescu cu masina!”

Hapsânul lui Avraam

Din nou despre cum e într-o societate modernã.

Pe când mintea îi zburda pe bãlãrii, Petre Ţuţea a emis o perlã cât capul lui de mare. “Pentru mine,” zise dânsul, “apogeul Europei a fost în Evul Mediu, când dumnezeu umbla din casã în casã”.

Ei bine, domnule Ţuţea, Evul Mediu a fost o perioadã neagrã-tuci în istoria Europei şi, dacã nu exista dânsul, aveam un avans de vreo şapte sute de ani şi vã scriam acum între douã reprize de ciuruit ştrumfi cu coadã pe planeta Pandora. La anul 1000, când la noi tifosul şi dizenteria umblau din casã-n casã, Avicenna (zis şi Hussain ibn Abdullah [...] ibn Ali ibn Sina) punea bazele medicinei experimentale, inventa farmacologia clinicã, îl interpreta pe Aristotel, ba chiar gãsea timp pentru o ţâr’ de geologie şi scria cu spor o carte cu multe reţete de pilaf.

Ziua Marii Uneltiri

Am revenit, uãi. La mulţi ani, ţarã oropsitã. Nu jubilaţi, acum e vremea sã-mi trag sufletul.

Mai târziu poate cã-i voi bãlãcãri niţel pe Bãsescu şi pe Geoanã, mã voi plânge cã avem iar de ales între FSN şi FSN, între stânga populistã şi stânga populistã, între nişte hoţi ordinari de cai şi nişte oameni lipsiţi de scrupule care îşi însuşesc pe nedrept caii concetãţenilor.

Pânã atunci… iatã de ce cred eu cã ziua de 10 mai este mai potrivitã decât ziua de 1 decembrie ca sã sãrbãtorim într-însa faptul cã s-a întâmplat sã ne naştem în acest spaţiu cultural şi nu în altul mai fain sau în Burundi.