Mult, foarte mult ar trebui să gândesc ca să identific un om mai mare şi mai frumos decât a fost Brassens. De-aia îl las pe el să vă transmită mesajul meu de întâi decembrie. Hai noroc.
(pentru nefrancofoni, primele două traduceri sunt de aici)
Înainte de toate, pentru toţi cititorii mei care tocmai au intrat în anul 5772, Şana tova şi-un şpriţ cuşer! Acu’ să trecem la chestiuni mai funeste.
“Ce s-ar întâmpla dacă un urmaş al regelui s-ar naşte handicapat sau dacă iese vreunul cu dizabilităţi, rămâi cu el şef de stat?” Chestia asta n-a ieşit din gura unui simpliot, ci din gura unui simpliot care ocupă cea mai înaltă funcţie în stat. Dacă până acum am fost doar amuzat că Băse împunge regi… frate, nu te pune nimeni să fii corect politic acolo, în adâncul sufletului tău, da’ când vorbeşti la TV vorbeşti la TV!
Azi vom discuta însă despre monarhie în general, pentru că, oricât m-ar îngrijora un preşedinte care se teme de “handicapaţi”, mai tare mă îngrijorează multitudinea de susţinători ai unui sistem anacronic şi vicios. Tare mă tem, oricât de conspiraţionist ar suna, că asta urmăreşte dementul. Să facă noi fani ai regalităţii, mniezău ştie în ce scopuri obscure. Touché, Băse.
Aseară, în zona Dorobanţi-Perla, un pâlc de oameni la stop. În fruntea pâlcului, un american grizonând, cu o figură simpatică şi accentul ăla delicios care bate spre idiş, urla în telefon.
Can’t hear you, I’m in Romania.
Romania!
Ro-may-nee-a! RO-MAY-NEE-A.
Yeah, it’s a country or something like that.
What’s it like? It’s like New York 75 years ago.
Se tot vorbeşte în ultima vreme despre reorganizarea administrativă a României.
E suficient să daţi un clic pe Antena 3 ca să vedeţi ce măsură diabolică este, menită să dizolve însăşi fibra statalităţii noastre şi să spânzure dintr-o dată toate păpuşile cu chipul lui Iancu de pe faţa planetei. Pentru că e iniţiativa lui Băsescu, bineînţeles.
Ei bine, nu, o idee nu poate fi “rea fiindcă e a lui Băsescu” aşa cum o idee nu poate fi nici “bună fiindcă e a lui Băsescu”.
Sper că v-aţi dat seama că Antenele sunt un organ care se cacă pe deontologia meseriei în aceeaşi manieră în care o face şi B1. Colac peste pupăză, nici ideea reorganizării nu-i a lui Băsescu, e o chestie asupra căreia am convenit cu toţii (da, şi voi!) odată cu aderarea la UE. Şi dacă mă întrebaţi pe mine, reorganizarea per se e o treabă foarte bună, chiar dacă în asemenea împrejurări de jale generalizată ivirea bruscă a discuţiei cu pricina putea să mai aştepte un pic.
Vouă cum v-ar plăcea, românii lu’ peşte prăjit, ca primăria din Roma să hotărască să vă zică de-acum încolo mamaligari ca să nu vă mai confunde lumea cu romanii get-beget? Aţi fi tare fericiţi, mânca-mi-aţi curu’.
Noua legislaţie în domeniul a cum trebuie noi să le zicem prietenilor noştri de etnie diferită e cretină. Nu rezolvă nimic şi complică totul.
Da, şi eu le zic ţigani. Dar eu sunt un ins care face băşcălie pe net, nu o autoritate. Ştiu că-i un termen cu o căruţă de conotaţii negative, termen care nu are ce căuta într-un act oficial.
La mulţi ani, ţară. Şi la mulţi ani, Pro TV-ule, ai fost (până la OTV) cea mai România dintre toate televiziunile şi ăsta e un lucru mare. Nu lăudabil (la kilometri distanţă de mine gândul ăsta!) da’ mare.
Yo dawg, i heard you like Romania so I put PRO TV in your Romania so you can Romania while you Romania.
Clipul de mai jos este secretul nemuririi.
N-o fi chiar domeniul meu, da’ nu-mi vine în minte ceva mai “anii ’90 timpurii în România” decât una din primele formaţii de rap ale acestui popor oropsit. Bitches don’t know about their mad skills. Direct din carti-eer, Utopia Balcanica prezentează Cimitirul Bellu, înregistrări din 1994-1995.
I-auzi neamule ce îmi transmite Irén, elevă într-un liceu de prestigiu din Buricul târgului.
Irina I.: iar eu am fost la parlament pentru o dezbatere publica si mi-au dat cu flit
sergiu: cum asa!?
Irina I.: cativa oameni din liceu fusesem invitati sa participam la o dezbatere in legatura cu noua lege a invatamantului.
Irina I.: am ajuns acolo, s-au uitat pe listele lor, au zis ca totul e ok si ne-au bagat inauntru. peste 5 minute ne-au dat afara ca cica au decis ca dezbaterea sa nu mai fie publica.
sergiu: oh, eterna si fascinanta R.!
Irina I.: mega-bonus (nu apare la teve): “plecati de pe trotuar ca vine basescu cu masina!”
Din nou despre cum e într-o societate modernă.
Pe când mintea îi zburda pe bălării, Petre Ţuţea a emis o perlă cât capul lui de mare. “Pentru mine,” zise dânsul, “apogeul Europei a fost în Evul Mediu, când dumnezeu umbla din casă în casă”.
Ei bine, domnule Ţuţea, Evul Mediu a fost o perioadă neagră-tuci în istoria Europei şi, dacă nu exista dânsul, aveam un avans de vreo şapte sute de ani şi vă scriam acum între două reprize de ciuruit ştrumfi cu coadă pe planeta Pandora. La anul 1000, când la noi tifosul şi dizenteria umblau din casă-n casă, Avicenna (zis şi Hussain ibn Abdullah [...] ibn Ali ibn Sina) punea bazele medicinei experimentale, inventa farmacologia clinică, îl interpreta pe Aristotel, ba chiar găsea timp pentru o ţâr’ de geologie şi scria cu spor o carte cu multe reţete de pilaf.
Am revenit, uăi. La mulţi ani, ţară oropsită. Nu jubilaţi, acum e vremea să-mi trag sufletul.
Mai târziu poate că-i voi bălăcări niţel pe Băsescu şi pe Geoană, mă voi plânge că avem iar de ales între FSN şi FSN, între stânga populistă şi stânga populistă, între nişte hoţi ordinari de cai şi nişte oameni lipsiţi de scrupule care îşi însuşesc pe nedrept caii concetăţenilor.
Până atunci… iată de ce cred eu că ziua de 10 mai este mai potrivită decât ziua de 1 decembrie ca să sărbătorim într-însa faptul că s-a întâmplat să ne naştem în acest spaţiu cultural şi nu în altul mai fain sau în Burundi.
Somnul Raţiunii a profeţit! Vei bãrbieri un cãlugãr taoist cãtre prânz.
