Sex reader e un proiect mişto al unor oameni mişto care recolteazã sex din cãrţi şi vi-l oferã în aşa fel încât sã nu mai fie nevoie sã-l cãutaţi voi de nebuni printre rânduri. Fiind invitat sã îi binecuvântez pe aceşti distinşi literaţi cu un guest post festiv şi crãciunistic, le-am fãcut şi lor cadou câteva pasaje care mi-s foarte dragi (şi pe care voi le-aţi mai gãsit aici, da’ pozate, nu transcrise) din Iniţierea sexualã de la 1929.

Chiar dacã le-aţi mai citit acum un an jumate, chiar dacã nu, clic aici ca sã aflaţi încã o datã de ce masturbaţia e mai rea decât ciuma sau rãzboiul şi o degenerare a rasei îi urmeazã în mod fatal. Dupã ce, printre altele, va fi provocat în mod miraculos diaree şi constipaţie în acelaşi timp.

Era frumos în interbelic, eh?

(Dacã existã interes pentru acest lucru, pot scana toatã cartea. Dacã nu, nu.)

Related Posts

1. Ciolan nou fericit
2. Cine sapã groapa altuia, sapã de lemn
3. Ferate, ferate da’ brânza-i pe bani

Cã tot veni vorba, DiscoTEC are şi el haine noi şi e gata sã suplineascã rolul colindãtorilor de-a lungul evenimentelor festive cari urmeazã. Gratis.

Related Posts

1. Episodul 225: Mîţa şi scandalul sexual
2. Episodul 222: Mîţa sus rãsare, ca o mîţã mai mare
3. Episodul zero: Say hello to my little mîţa

Dincolo de asta, zic io studiind ecourile din mas-medii, e doar o poveste cu pãrinţi bogaţi dar simplioţi care şi-au crescut copilul ca pula şi nu pot concepe acum cã prinţesa lor face secs în fund cu amãrãşteni care n-au nici mãcar un lanţ de spãlãtorii auto.

Mai demnã de o discuţie este treaba asta, o s-o despicãm noi la un moment dat.

Related Posts

1. Episodul 226: Mîţa şi scandalul sexual, acum şi la mãnãstire
2. Episodul 151: Mîţa îşi ia televizor
3. Episodul 182: Mîţa şi logica

Click:

Interpreta Raluca Tănase este o vedetă dusă la biserică, la propriu. Deseori solista merge să se roage ori să se închine. De data aceasta, ea nu putea rata o nouă ieşire la Mitropolie. Cântăreaţa de la Bambi şi-a dat întâlnire cu fanii la moaşte.

“Tu, fatã, hai pân’ la mitro, sã dãm pupi la Dimi!”. Înfiorãtor, nu? Acum îţi vei da seama cã “plângeam când îi vedeam împreunã, plângeam când îi vedeam ţinându-se de mânã” e despre homosexuali sau cã… stai, Bambi nu au avut altã melodie. Suntem în siguranţã.

Cancan:

Pe cat e de pacatoasa pe platourile de filmare, pe atat e de pioasa Alina Plugaru in viata de zi cu zi. Vedeta porno, despre care CANCAN a dezvaluit in trecut ca nu rateaza nicio slujba de la Manastirea Cernica, a fost ieri la Patriarhie ca sa puna mana pe moastele Sfantului Apostol Andrei.

Alina a auzit cã aşa fac fetele ambiţioase. Pun mâna pe un moaşte d-ãsta şi s-au aranjat pe viaţã. Logica deprinsã la şcoala de pornache i-a dictat: dacã unu’ de 50 şi ceva de ani îţi dã BMW şi casã la Bucureşti ca sã-l pupi, unu’ de douã milenii te bagã direct în top 300.

Gândul:

[...] dar si o icoana a Maicii Domnului “devenita facatoare de minuni dupa ce s-a constatat ca, desi initial era pictata altfel, figura Fecioarei Maria s-a schimbat, având un usor zâmbet”, dupa cum explica unul dintre oamenii Patriarhiei care se ocupau cu ordinea la obiectele de cult.

În acea clipã, ascuns în altar, un englez naiv ajuns printr-o încurcãturã umoroasã sã treacã drept popã ortodox rãsuflã uşurat. Şi îşi jurase cã nu mai lasã sã i se întâmple chestia asta.

Related Posts

1. Helminţi de-ngheaţã apele
2. Episodul 214: Mîţa practicã proxenetismul
3. Fundamentalista lui Schindler

(Vasile – Îl citez pe Puşkin în englezã cã oricum nu se prinde nimeni)

Bãi bãieţi, am fost acuzat de când cu haikuurile şi felicitarea de opt martie cã-s un manelist naşpa şi cã “promovez incultura”. Pentru cã istoria se scrie sub ochii noştri şi nu vreau sã pierd trenul, hai sã vã zic eu cum stã, mânca-v-aş, treaba cu muzica de mahala.

De ce problema e o falsã problemã

De ani buni, puţoimii (mereu în cãutare de tribalisme la care sã adere) i-a cãşunat pe nişte oameni cinstiţi care nu numai cã-s de un pitoresc şi de un umor pe care tre’ sã fii la menopauzã ca sã nu-l remarci şi sã nu-l apreciezi, ci continuã o tradiţie veche de secole şi, pe deasupra, sunt (evident, nu la grãmadã, ci dacã-i alegi cu discernãmânt, ca în orice alt gen!) nişte muzicanţi de mare clasã.

Mai demult vi l-am prezentat pe regretatul Leonard. Acum, urmãriţi-i, rogu-vã, pe (atenţie, urmeazã nume amuzant) Pokemon Band într-o banalã repetiţie: dezinvolţi, pasionaţi şi foarte pricepuţi. Şi violonistul lor are ŞAPCÃ, în pisicii lui Anatol.

OK, maneaua de azi sunã altfel faţã de manelele pe care le cântau ţiganii în mahalaua în care-a copilãrit tata. Şi alea sunau altfel faţã de manelele pe care le cântau ţiganii la curtea lu’ Brâncoveanu, când nu erau supuşi la diferite umilinţe spre amuzamentul acestuia. Da’ temele abordate sunt sempiterne: iubirea, familia, banii, caii (maşina), duşmãnia. Teme sãnãtoase pe care le întâlneşti în literatura cea mai snoabã.

Între timp, pe vremea când erau fideli lor înşişi şi nu deveniserã nişte fãtãlãi curviţi (deci tot cam pe vremea lu’ Brânco), Paraziţii cântau despre cât de mişto e heroina şi nişte copii de unşpe-doişpe ani, ca mine, ascultau cu atenţie. Iar din “Pimfloid” omul de rând, imun la contexte, a înţeles doar cã n-are nevoie de educheişãn.

Chiar aşa, se mai vehiculeazã cã bãieţii din acest domeniu al muzicii n-au prea tocit bãncile şcolii şi cã se manifestã cu manifestãri de prost gust. Vã deranjeazã?

Pãi cu tot folclorul lor abisal, douã mii de ani de Români Verzi de la ţarã n-au ştiut nici alfabetul, nici ce-i aia. Sã nu mai zicem cã, dacã nu te îmbraci ridicol, n-ai voie nici mãcar sã te gândeşti la vreun nume din rockul post-1970 sau cã, mergând înapoi la rãdãcini, “Is you is or is you ain’t my baby” nu e un exemplu de mãiestrie gramaticalã.

Nu oricine citeşte cãrţi sã fie “cult la cap”, chiar dacã, odatã cu alfabetizarea impusã de comunişti, cartea şi-a gãsit loc în destul de multe gospodãrii. Pentru mulţi, e o risipã de timp. Mulţi fac trabajo fizic, mult mai mult decât avem noi voie prin Codu’ muncii (vechi sau nou). De o muzicã ritmatã, în schimb, poţi sã te bucuri şi în timp ce dai cu hârleţu’ la cartofi sau împingi bãlegaru’ la deal (la propriu) şaişpe ore pe zi.

Şi oricât ai fi tu, cititorule, de şcolit, sã ştii cã nu e un pãcat sã te înfrupţi, mãcar din când în când, dintr-un produs cultural destinat maselor troglodite. E o şaorma dupã o curã de andive cu caviar de melc şi somon de Kamceatka.

Da, existã manele de cãcat. Multe. Alea de pe taraf tv, de exemplu. Dar au sã se piardã în negura istoriei. Aşa cum a existat muzicã simfonicã naşpa care s-a pierdut. Aşa cum în anul Woodstock cel mai bine vândut disc a fost “Sugar, ãããu honey honey”. Aşa cum Damian Drãghici îşi imagineazã cã va însemna ceva în jazz.

O tot înfig cu jazzul pentru cã, dacã vreţi, a fost pentru începutul secolului 20 cam ce înseamnã maneaua pentru începutul secolului 21. Cum aşa? asta-i nebunie! Nup, asta e chiar Sparta. Sunt genuri echivalente, cu rãdãcini în douã sau mai multe tradiţii muzicale ajunse din întâmplare în acelaşi loc; sunt genuri nãscute în comunitãţi de foşti sclavi (vãzute de foştii stãpâni ca “ineducabile” şi predispuse la infracţionalitate), bazate pe improvizaţie şi situate în opoziţie faţã de “muzica cultã”.

Wiki:

Jazz started to get a reputation as being immoral and many members of the older generations saw it as threatening the old values in culture and promoting the new decadent values of the Roaring 20s. Professor Henry Van Dyke of Princeton University wrote “…it is not music at all. It’s merely an irritation of the nerves of hearing, a sensual teasing of the strings of physical passion.”

Even the media began to denigrate jazz. The New York Times took stories and altered headlines to pick at Jazz. For instance, villagers used pots and pans in Siberia to scare off bears, and the newspaper stated that it was Jazz that scared the bears away.

Bomboana de pe colivã:

“Ce perversã e lumea şi rea” meets “What a wonderful world” şi universul nu face implozie? WTF?

De ce, dacã e o problemã, e altã problemã

Fatidicul “why we can’t have nice things”, cancerul şi ciulepra culturii noastre nu trebuie cãutate în scat singing-ul delicios al lui Guţã sau în costumele kitsch ale tarafului lu’ Adiţã Pokemon, pe care l-aţi auzit şi mai devreme (da’ aici, în clipu’ oficial, chiar aratã ca nişte fondante).

Asumându-mi riscul de a cãdea pradã tribalismului pe care-l condamnam mai devreme, cãlãul originalitãţii şi culorii acestui popor amãrât este radio zu. Aţi încercat vreodatã sã intraţi într-un Spring sã vã luaţi o salatã? Nu v-a deranjat? Ciudaţilor.

“Flai laichiu hai laichiu crai laichiu”. Inna, noul Puya, Cãcat Pe Bãţ Project, Voltajii, Holografii. Petarzii ãştia ne şterg cultura cu guma. Cã “ne reprezintã ţara”. Pãi ãştia ar putea foarte bine sã fie islandezi, italieni, burundieni sau japonezi, cã ar suna la fel. Ãştia sunt “bucãtãria internaţionalã” din restaurantul unui hotel de douã stele din Cãciulata.

Nu zic cã bãieţii nu fac, uneori, o muzicã fredonabilã şi catchy, cum nici restaurantul de mai sus nu rateazã toate şniţelele. O, o, am pula cât e jula a fost, de exemplu, o melodie super. Da’ relevanţa lor culturalã, gradul lor de “interesant, trebuie studiat” este fix canci.

Totuşi, pe ãştia-i tolerãm. N-auzi prea multã lume plângându-se cã şoferul autobuzului ascultã radio zu. Dacã ascultã “Nebunia lui Salam” sau altã asemenea nebunie, poa’ s-o asculte şi în surdinã, şi la cãşti frãţicã!, cã sigur atrage privirea supãratã a unui pletos îmbocãncit cu acneea de rigoare.

N-auzi maneaua la TV şi la radio decât dacã o cauţi cu consecvenţã şi totuşi “e peste tot! nu mai suport”.

Pesemne cã iubirea românilor pentru adevãrata esteticã a dus la aceastã stare a lucrurilor? Sau poate… snobismul prost ţintit al jalnicei noastre elite culturale, care-a aruncat pisica moartã în curtea “cocalarilor” ca sã nu-şi mai vadã bârna, la un loc cu rasismul tipic culturilor constrânse sã-şi împartã ciolanul strãbun cu robii eliberaţi?

Sã nu uitãm cã ochiul rece al specialiştilor din strãinãtate (specialişti prea mari sã încapã în bula noastrã de condiţionare culturalã) e de acord cã maneaua are un potenţial fantastic. Ca brand de ţarã, dacã vreţi. Sã nu uitãm cã nemţii get-beget încing “Balkan parties” cu manele de rup podeaua sau cã Bregovici are acasã discuri peste discuri cu Guţã şi Salam şi-i plac.

Concluzia

Nu vreau sã vã transform în manelişti.

Vreau doar sã vã scutur de ideile preconcepute şi sã vã lãmuresc cã fiecare gen muzical are valorile şi non-valorile lui. Şi (da!) densitatea valorilor e, în principiu, aceeaşi.

Bineînţeles cã totul e de gustibus. Unora nu le place Mahler, asta nu înseamnã cã Mahler habar n-a avut de muzicã. Poate cã pe mãsurã ce un om se şcoleşte, capãtã paşaport pentru muzica cultã, da’ sigur nu-şi pierde dreptul sã asculte un lãutar burtos lansându-se în ample tirade onomatopeice.

Unii fac, din când în când, uz de acest drept.

Unii vãd în satirii ãştia, care aratã cum arãtau probabil primii oameni,

…nu nişte scârboşi “inculţi”, ci o explozie de carismã şi energie primordialã. E treaba lor.

Manelele nu sunt un “duşman”, nu sunt marca îmbogãţitului din infracţiuni sau a borfaşului din scara blocului, nu sunt mai bune decât sau mai rele decât. SUNT PUR ŞI SIMPLU ÎNCÃ UN GEN MUZICAL, şi pe deasupra unul care a început pe-aici, deci de care ar trebui sã fim nu mândri (“mândru cã sunt [etnie convenabil aleasã]” e, orice s-ar zice, marca cretinului) ci bucuroşi.

Nu-i mai condamnaţi, în pula mea, pe bieţii oameni, cã pe voi înşivã vã necãjiţi mai tare.

Hai, gata. S-a terminat şme-che-ria! Zi-le Antoane.

P.S. Cu toatã sinceritatea, sper ca mãcar acest articolaş sã mai stimuleze pe-acilea nişte discuţii în contradictoriu cã de vreun an de zile publicul meu îi de-acord cu mine şi acest lucru e langhevailighe şaisãn pe bãţ.

P.P.S. e ultimu’ pe aceastã temã, cel puţin pe luna asta, cã cre’ cã v-am cãpiat, deşi repetitio est mater studiorum.

Related Posts

1. Azur pe ce-am mai sfânt
2. Folcloroform
3. Coarde şi frige

Related Posts

1. Ep. 37: Mîţa participã la concursul PCNews
2. Episodul 126: Mîţa îl învie pe Pãunescu
3. Episodul 210: Mîţa cultivã opiu

Nu vreau sã am cititori care cred în mituri. Toate animalele, de la şoarece la hipopotam, şi-o trag fiindcã asta le procurã senzaţii mişto. Dacã jivinele pãdurii ar înceta sã facã sex de plãcere ca sã-l mulţumeascã pe vreun dumnezeu biblic, lumea ar reveni sub stãpânirea procariotelor (sã admitem cã diviziunea celularã nu provoacã stãri voluptuoase).

Promiscuitate, homosexualitate, prostituţie, chiar şi preocupãrile mai puţin sãnãtoase, ca incestul, pedofilia ori necrofilia, se întâlnesc peste tot în naturã.

Pentru mai multã informaţie consultaţi trimiterile faine din subsolul paginii de wiki cu “animal sexual behavior”. Câteva exemple?

Studiu de caz unu. Principala distracţie a cimpanzeilor pitici, sã se ardã pe unde apucã.

Orgia este alfa şi omega vieţii sociale pentru rudele noastre cele mai apropiate. Şi cimpanzeii “clasici” fac asta, da’ ãia pitici, adicã bonoboşii, au dus aceastã artã la extrem. Dacã eşti bonobo (Pan paniscus, curând Homo paniscus), cum îl saluţi pe fratele tãu venit în vizitã? Cum te cerţi cu şefii? Cum sãrbãtoreşti cã ai gãsit o sursã nouã de hranã? Chemând tot tribul la o mare futãcealã colectivã.

În traducere: eu fac cartofi prãjiţi. Agãţându-mã cu picioarele de lustrã, mã bat cu pumnii în piept, îmi etalez caninii şi urlu “Am fãcut cartofi prãjiţi!”. În acel moment o isterie grozavã cuprinde tot blocul, ne strângem toţi vecinii la mine în sufragerie şi dãm cu mobra-n gâşte în mod nediscriminatoriu: pensionarii de la 2 cu administratorul, administratorul cu fochistul, fochistul cu gemenii de şase ani ai pianistei de la 4. Toatã lumea e fericitã.

Dacã totuşi între doi masculi care n-au avut parte de suficient sex apare un conflict, îmbrãţişarea prietenoasã este înlocuitã cu un gest şi mai adorabil de împãcare, frecarea scroturilor.

À propos: ştiaţi cã, cel puţin în teorie, cimpanzeii sunt atât de asemãnãtori cu noi încât, dacã ne-am lua inima în dinţi sã ne maimuţãrim cu ei (ca când calul şi mãgarul ne dau mula şi catârul), am putea sã producem… cimpanzoameni? Oampanzei? Oameni-zei?!! OMG. Acum înţeleg totul.

Studiu de caz doi. Homosexualitatea la lebede, frate. Mai precis, la lebãdoi.

Specie gracilã şi elegantã, te-ai aştepta sã fie predominant poponautã, asta veţi zice şi vã voi înţelege, dar n-aţi auzit încã ce-i mai interesant. Se întâmplã destul de frecvent ca lebãdoii angajaţi într-un cuplu stabil (cãsãtoria homo e OK în naturã, noi suntem ãia tãmpiţi şi retrograzi) sã atragã în cuibul lor câte o femelã mai netrecutã prin viaţã şi s-o îmbie cu vorbe dulci la un ménage à trois. Lebãduţa e entuziastã, participã şi le face un ou. Apoi este datã afarã din cuib.

Şi mai amuzant: studiile aratã cã puii de lebãdã crescuţi de lebãdoi homo au şanse mai mari de supravieţuire. Asta-i logic, doi masculi vânjoşi se pricep mai bine la alungat şãrpi, tarantule, viezuri, libelule şi tot ce-ar mai putea sã le mãnânce odrasla.

Toatã povestea cu lebedele îi pune pe bãieţii frustraţi (noua dreaptã, legiunea arhanghelului Muilã et co.) într-o mare dilemã: ţiganii sunt buni sau rãi? Cã uite, au mâncat mãiastrele pãsãri care puteau dovedi elocvent cã gay is OK.

Studiu de caz trei. Când auzi “pinguin”, te gândeşti la curve? Ar fi cazul.

Pietrele închise la culoare sunt mişto (poate pentru cã se încãlzesc la soare), de aceea pinguinii le strâng cu hãrnicie şi-şi construiesc cuiburi dintr-însele. Problema e cã în anumite regiuni, cum ar fi… ããã pe gheaţã?, pietrele sunt rare şi devin o monedã de schimb destul de preţioasã.

Legea firii, cunoscutã şi ca “palmã grea peste botul creştinãtãţii”, stipuleazã urmãtoarele: unde existã o monedã de schimb existã prostituţie. Invariabil. Din punctul meu de vedere, în nici un caz de condamnat.

Ei bine, cei mai rãsãriţi dintre pinguini (ãia cu cloaca circumcisã, peut-être?) fix asta fac: strâng pietre, apoi solicitã serviciile pinguinelor de companie în schimbul valorosului material de construcţie.

Mai interesant e cã pinguinele de companie nu sunt studente frivole de peste Prutarctica, ci gospodine pragmatice care se lasã babardite pentru a asigura un viitor oului. E nevoie de sute de pietre ca sã pui de-un cuib zdravãn iar curvele-pinguin sunt plãtite foarte prost: un bolovãnaş, poate doi dacã şi-a fãcut treaba bine.

“I think what they are doing is having copulation for another reason and just taking the stones as well” declarã scepticã dr. Fiona Hunter de la Cambridge. Cât despre clienţi, “the single male penguins appeared to have only their own pleasure as a motive”. Asta era limpede.

Între timp, soţii lor… aţi ghicit, şi simpaticii pinguini practicã homosexualitatea.

Studiu de caz patru. Toatã lumea ştie cã maiestuosul leu, regele junglei, şi-o trage şi de şaizeci de ori pe zi cu felurite leoaice dacã-i şef la el în gaşcã. Când are chef, îi şi mãnâncã puii câte unei mame iubitoare ca sã devinã din nou receptivã la hâţa-hâţa.

De parcã toatã chestia asta n-ar fi de ajuns, leii masculi se iubesc reciproc, precum Iri şi Moni, în fund.

Oau.

Pe bune, meritã cercetat domeniul. Wiki it!

Varianta lungã:

Varianta scurtã:

Related Posts

1. Oracolu-n carul cu fân
2. Benzi resemnate
3. Sfinte de îngheaţã apele

Related Posts

1. Iatã de ce plâng chitarele
2. Folcloroform
3. Dragostea din ţiţei

reptilieni vulturieni Se cheamã Arheopterix şi sunt bucuria paleontologilor. Nu cred cã ai fi vrut unul în colivie. Adicã serios, aratã ca ceva care ar produce gãinaţ coroziv. Şi teroare.

film porno cu sexi balcanica Altu’ care s-a uitat la Black cat, white cat şi s-a întrebat de ce nu aratã mai mult din ce fac ei în lanul de floarea soarelui.

ce zodie sunt in calendarul mayas Sâmbãtã.

simboluri folosite de fastcisti Simboluri fastuoase.

filme sexi traduse “Mãre, şi dulşe-i ştromeleacul tãu, bade, şi şi ghini lunecã!” “Îl dau cu oloi ş’cu miere ş’cu seu di oaie, cât îi zâulica di lungî, leliţo!” “Futi-mã fãrã hodinã!”

test pentru a vedea cum rezist in fata gripei porcine

disneyland in mogosoaia Cu ocazia asta, o nouã superproducţie a animatorilor care ni l-au dat pe michimaus. “Constantin Brâncoveanu şi fiii sãi: o poveste orientalã 3D”. Spoiler: Goofy, costumat în spahiu, le taie capul ghiaurilor. Din gâtlejurile lor cãscate ţâşnesc bomboane.

cum e corect echinaceea sau echinacea? Ascovit, comprimate.

michael jackson facut in paint Ştiu cã pare incredibil, dar nu, aia chiar era faţa lui.

desen in creion de facut pula À la manière d’Escher, o pulã imposibilã? O pulã-Moebius? O pulã-fractal? O pulã din puli mai mici? O pulã-Arcimboldo? Anonimule, probabil cãutai cu totul altceva, da’ mi-ai dat atâtea idei şi nu ştiu ce sã desenez mai întâi. Asta e tragedia existenţei terestre: atât de multã pulã, atât de puţin timp.

cea mai mare mamaliga topanita din sistemul nostru solar este Jupiter, dacã prin mãmãligã înţelegi planetã şi prin topãnitã (adicã bulz în Apuseni) înţelegi gazoasã.

este sever voinescu logodit Pentru binele rasei umane, sper cã o sã-şi facã şi o vasectomie.

rahat pe bat Când eram eu în liceu avea nea Gicã la bufet îngheţata Hit şi îngheţata S. Hit, ceea ce era amuzant dar nu îl ajutã deloc pe acest anonim dornic de un rahat cât mai puţin metaforic înfipt într-o nuia cât mai lemnoasã.

sunt tigani cei mai virili Sunt convins cã Oana Ungureanu, actualã Lis, ştie cel mai bine. Acum, într-un blog de cãcat cu smailiuri, ar apãrea smailiul ãla care face cu ochiul.

60 conspiratii but a bitch ain’t one (Jay-Z).

Related Posts

1. Atacul în carul cu fân
2. Infraroşu în faţa ochilor
3. Aniversarea-n bucate

Related Posts

1. Iarba verde de acasã nu e acasã
2. (An)arhiva
3. Umma Legumma