Carpaţii accidentali (trei)

Domnilor, ştiţi cã acu’ o lunã v-am povestit cum am ajuns noi acu’ o lunã şi un pic la Padiş via Huedin, Rãchiţele, Doda Pilii. Ce nu v-am povestit însã: minunatele trei zile care au urmat. Şi care au fost minunate. De ce-au fost ele minunate, vã voi povesti doar pe scurt fiindcã n-am fost un cronicar de calitate şi am lãsat tamponul vremii sã-mi spãlãceascã amintirile din Apuseni.

Ziua 2 – “Am vãzut şi pot sã jur / Cã şi munţii au un cur”

Dis de dimineaţã, care va sã zicã, expediţia drojdierã a pornit spre Cetãţile Ponorului. Un complex de doline şi alte minunãţii calcaroase despre care nu ştiam decât cã-i impresionant.

Episodul 113: Mîţa şi Iisus, specialişti în PR

N-am sã fac pe deontologul cu aureolã: recunosc cã sunt prietenul RMGC şi al guest star-ului nostru de azi (Hosu neprins, negustor cinstit), relaţie care se consolideazã de fiecare datã când ajung la Roşia Montanã şi întorc situaţia pe toate pãrţile.

Episodul 111: Mîţa în Ţara Moţilor

Frumoasã-i viaţa la Bucureşti, unde pe toate strãzile melodiile cântã!

Glumesc. Oraşul ãsta suge cucul cu curul. Plin de nostalgie rechem în minte neîmblânziţii Apuseni şi îmi promit cã am sã termin micul jurnal de cãlãtorie printr-înşii (nu cum fac de obicei când zic cã “Am sã mai scriu despre…”). Dar înainte de asta trebuie sã-i trimit şi pe cei doi Cireşari ai zilelor noastre, Mîţa şi Iisus, sã cutreiere acel tãrâm sãlbatic.

Carpaţii accidentali (doi)

Vreau sã-mi cer scuze cã vã neglijez în mod sistematic, cititori dragi şi iubiţi; am avut numeroase angajamente urgente pe Yahoo! Canasta, unde vã invit şi pe voi ca sã nu mai fiţi aşa trişti cã vã scriu rar.

Ziua 1 – Zãduf, zãplaz and zãrghealã

Cam aşa suna aerul din jurul nostru la Huedin. Pentru cã ne aflam în miezul nicãierilor, cu raniţele-n spinare şi ochii injectaţi, printre indigeni cu priviri bãnuitoare, la 60 km de ţelul zilei unu de expediţie.

Amuzându-ne puţin pe dinãuntru de faptul cã magazinul de rochiţe şi pantofi mai vindea şi ţuicã, am negociat pentru câteva “conserve” (fasole închisã etanş într-un fel de tambur metalic) de la rudimentarele stabilimente comerciale ale bãştinaşilor şi ne-am pus în mişcare cu promptitudinea cucului din ceasornic.

Carpaţii accidentali (unu)

Hai sã trec în revistã, dupã cum v-am promis, excursia pe care am întreprins-o alãturi de patru trupeţi drojdieri în inima grandioasã & pãduroasã a munţilor Apuseni, nişte munţi sublimi pe care îi recomand oricui ştie sã nu arunce cu PET-uri.

Pe episoade, cã-i mult de povestit!

Noaptea 0 – Take the Huedin-train

Întoarcerea fiului plictisitor

Când termin de oblojit tãlpile, de tras un pui de somn, de bãut un şpriţ cu burta la soare în iubitul detestatul iubitul detestatul iubitul Bucureşti, vã povestesc despre mirabila peripeţie a bosquetardului în fantasticii munţi Apuseni.

Moţul neprins, negustor cinstit

Când colo, ca sã vezi, nu s-a finit concediul. O, ce dor, ce chin, ce jale!, voi fi nevoit sã vã abandonez încã câteva zile ca sã rezolv nişte presante şi urgente drumeţii.

Traseul pe care sunt obligat şi constrâns sã îl urmez: Huedin – Rãchiţele (Boc City) – Padiş – Cetãţile Ponorului – Padiş (bis) – Scãrişoara. Dacã am moţi printre cititori, sã bârâie acum din tulnic sau sã moţãie pentru totdeauna!

Iar dacã tu, muşteriu fidel, ai rude acolo pe linie maternã, sã ştii cã e vorba fãrã echivoc de moţii mã-tii şi sã fii mândru cã te tragi din vânoşii oameni ai pãdurii.

Amintiri din casa moţilor

Fantezie în numeroase acte cu aur, capitalism şi statul român. Din seria Pangasius.

Introducere.

Roşia Montanã Gold Corporation îi un nume lung ca o zi de post. Am sã-i zic de acum Corporaţia, ca sã sune a roman SF cu distopii şi klingonieni şi râme de nisip. De partea cealaltã a baricadei se aflã tribul pe care îl voi numi al Minţilor Inflamate.

Minţile Inflamate percuteazã la argumente emoţionale (doamne-doamne, ecologie, cãţei comunitari, vãcuţe mãcelãrite, copii sãraci din Africa ş.a.m.d.), în asemenea manierã încât devin fanatici, imuni la raţiune, zgomotoşi şi jenanţi.