Tabac picioarele!

Ce minunãţie în faţa ASE-ului nou (dar şi în alte locuri din Bucureşti, dupã câte am înţeles): “Aceastã intersecţie ar putea avea semafoare nu ştiu de care dacã statul nu ar pierde un miliard de euro din contrabanda cu ţigãri!”

Adicã salut, Gogule, sunt eu, Statul român.

Îndeletnicirea mea este sã te jupoi. Sã-ţi smulg ficaţii, sã te bat, sã te fut şi sã-ţi iau banii. Pentru cã autoritatea mea este divinã şi legitimitatea mea este de neclintit (doar sunt un Stat, nu-i aşa?) eu pot profita de viciul tãu ca sã fac cele de mai sus. Aşa îmi alimentez catedralele şi merţanele, toanele şi Vuittoanele.

Tabac pentru cojocul tãu

În acest articolaş e vorba de ţigara electronicã. Daţi câteva paragrafe mai jos dacã vã intereseazã doar aia, probabil o voi lua pe arãturã cã-i un subiect care mã sensibilizeazã.

Poate cã v-aţi dat seama (din cele câteva scriituri în care era vorba despre ţigãri?) cã sunt fumãtor. Îmi plac ţigãrile. Toate ţigãrile. Evit cu dârzenie locurile unde nu se fumeazã, militez pe unde pot pentru dreptul exercitãrii viciului şi am instigat în repetate rânduri la nesupunere civicã, fiind de-a dreptul indignat de impertinenţa statului român în acest domeniu (deşi, fie vorba între noi, dacã numai accizele pe tutun ar fi problema…).

Ultraliberal fiind, consider cã omul ar trebui sã-şi poatã asuma în mod responsabil orice viciu.

Ep. 70: Mîţa învaţã sã cultive tutun

Scria ieri în Gândul. Un luxemburghez poate sã-şi cumpere dintr-un salariu mediu 1100 pachete de ţigãri. Un norvegian (la ei pachetul costã opt euroi şi ceva!) vreo cinci sute. Un român îşi permite din salariu 180 pachete de ţigãri.

Încep sã contemplu serios posibilitatea sã mã las de fu sã organizez o mare revoltã a fumãtorilor pentru cã aceastã situaţie e inacceptabilã. Nesupunere civicã, domnilor! Asta e tot ce meritã statul român din partea noastrã.

Cãile Feraţi-vã de mãgãruş

Bãi, à propos (voi scrie în continuare “apropo” nu fiindcã mi-ar plãcea, ci fiindcã combinaţia de taste care-mi dã accentul de pe A necesitã prea mult contorsionism digital pentru ora patru dimineaţa)…

Apropo de ce? Apropo de faptul cã am fost mai devreme cu CFR-ul la mare – preţ de şase ore, cu chitara-n poalã, ghiozdanu-n cap şi şi cãlare pe geamantanul Mnezãu-ştie-cui.