Căile-s ferate cu românul

Azi voi fi serios. Daţi-mi voie să fiu azi serios. Şi să vă povestesc ceva ce s-a întâmplat cândva, demult, o chestie care m-a învăţat mai multe despre viaţă decât au putut s-o facă liceul şi două jumătăţi de facultăţi şi-o multitudine de discuţii revelatoare cu o sumedenie de oameni ca voi.

Eram într-un tren, dinspre Arad sau dinspre Timişoara sau aşa ceva. Orişicum, mersesem ceva şi ştiţi voi cum era cu trenurile pe la noi, pe vremea când mai mergea cineva cu trenul. Eram mahmur, înţepenit, tras de curent şi mă dureau încă de pe atunci toate ciolanele, de-mi venea să mor acolo şi să mă îngroape în cuşeta aia păduchioasă, slinoasă şi rece ca un coşciug la Străuleşti sau alt loc de odihnă veşnică confort trei. Era naşpa, să moară Romeo.

Aşa că ies pe coridor să-mi aprind o ţigare şi să tuşesc în voie. Era şase dimineaţa şi trenul se apropia de Bolintin.

Nemulţumitului i se ia Darwin

La mulţi ani moştenirii domnului Charles Darwin! Astăzi, doişpe februarie, se împlinesc 201 ani de la naşterea dumnealui (şi anul ăsta se fac 151 ani de la apariţia Originii speciilor, una din pietrele de temelie ale teoriei unificate a biologiei).

N-am să lansez încă o polemică pe această temă, m-am săturat să explic troglodiţilor cum funcţionează viaţa pe Terra. Ideea e că mecanismele intuite de către Darwin şi confirmate de Mendel, Dobjanski et comp. există, se desfăşoară de miliarde de ani şi sunt la fel de vizibile şi reale ca teoria gravitaţiei.