De cealaltã parte, în E… varzã se munceşte intens la recondiţionarea terasei pentru vremile calde care tot întârzie. Nu numai cã flãcãii monteazã prize afarã (grozav pentru cine-şi mutã pe timp de varã biroul la cârciumã, ca mine) dar vor avea şi un proiector. Şi ştiţi ce înseamnã un proiector, nu? Proiecţii.

Pentru cã sunt al dracului de meteosensibil (cum se înnoreazã, mã apucã migrenele, somnul şi o mahmurealã perpetuã şi fãrã motiv), îmi permit sã nu vã mai scriu nimic interesant despre locuri de bãut bere în seara asta. Oricum nu meritaţi, sunteţi nişte cititori naşpa care nu mã voteazã.

À propos! Existã o veste bunã: Mîţa cu î din i va fi reprezentatã oficial, imediat dupã paştele ortodox, pe Webcomics punct ro.

Încã un à propos! Cu ocazia cã-nainte de paşti sunt Floriile, urez un vegetal “La mulţi ani” tuturor florilor cu nume de oameni şi oamenilor cu numele Ficus, Muşcata, Pãlãmid şi Ciulina.

Amuzant, de încercat la restaurantu’ cu fiţe. Când aveţi de-a face cu binecunoscutul condiment origanum vulgare nu-i mai ziceţi oregano, ziceţi-i pe româneşte, sovârf. Variante: sovârv, şovârv, broascã, budeanã, dost, ferãstãu, majoran, milot, stropan, trifoişte, busuioc-de-pãdure, busuiocul-feciorilor, mãghiran-sãlbatic, poala-sfintei-Mãrii. “Aprod! Tãiţeii ceştia presãraţi-s cu prea multã poala-sfintei-Mãrii!”

De asemenea, pãpãdia se mai cheamã curu-gãinii, spânzul (o buruianã otrãvitoare pe care am folosit-o sporadic în nişte scrieri mai vechi) se mai numeşte coaiele-popii iar morcovul sãlbatic (Daucus carota) se intituleazã sugestiv ruşinea-fetei.

Retrograd, nespãlat şi cum mai e dânsul, cum sã nu-l iubeşti pe ţãranul român pentru minunile astea?

Fãrã nici o legãturã, Fericire şi Cianurã.

Related posts:

1. Mic ghid bãuturistic: E… varzã
2. Bericiţi cei sãraci cu duhul
3. Gin and tectonic

De ce?

Ei bine, pentru cã se cheamã “E… varzã” şi n-are firmã la poartã. Aşa, ca dubiosul ãla de Upload de pe Armeneascã. Trebuie sã ştii cã locanta existã, sã crezi asta cu tãrie şi sã te orientezi dupã semnul pãcii.

Discreţia e menitã sã-i ţinã departe pe tuciuriii din cartier, care astfel trebuie sã rãmânã cu impresia cã pe Episcopul Radu nr. 28 e doar încã o reprezentanţã Mercedes. În caz cã vã întrebaţi pe unde-i acest episcop, gândiţi-vã cã-i în zona Moşilor-Eminescu şi verificaţi harta de pe evarzã punct ro. E vis-à-vis de sediul Partidului Socialist şi de ciudata statuie aferentã (un conchistador c-un ciocan, ce pchizda mã-sii – pe acoperiş!).

Dincolo de poartã, avem de-a face cu o terasã amplã. Cu copac, viţã de vie (o domnişoarã nostimã are sã se strice la burtã în noaptea asta, am vãzut-o eu atentând la aguride), cişmea, pietriş pe jos şi bãncuţe. Un interior sobru, pleznit peste faţã cu o tejghea care ţipã c-a fost pictatã de clienţi înainte sã descopãr eu bodega. Am sã mã rãzbun, am ochit eu un loc rãmas liber.

Budele miros frumos.

Muzica oscileazã doar între ascultabil şi superb, ceea ce-i superb. În cele douã “seri de probã”, i-am prins pe Hendrix şi pe Bowie, pe Floyd şi pe Purple, pe Doors… Ocazional şi pe puţifriciul ãla de Chirilã, da’ narghileaua gratis a compensat. Cicã miercurea se cântã la chitãri – Luluţa şi kazoo-ul meu sunt deja la pândã, mai ales cã numele artiştilor mi-s familiare din alte stabilimente cu searã de folk.

Scorurile de bãuturici sunt şi ele în regulã, pornind de la patru lei (Timişoreana et co.), cu patru lei jumate cinzeaca de Wyborowa şi şapte lei pãhãruţul de uischi VAT şai’şnouã. Coniac peste pupãzã, sâmbãta se face tombolã cu premii în trãscãu. Ah, şi oricând îţi arde sã bei patru Tuborgi, pe-al cincilea îl primeşti din partea casei.

Înãuntru beneficiezi şi de binefacerile internetului în reţea fãrã fir, monşer. La toate v-aţi gândit, bã?

Din cele de mai sus deducem cã drojdierimea utopic-balcanicã s-a procopsit cu un nou pol. Mulţi înainte!

Peseu: dacã te cheamã Geanÿ, dacã-ţi plac pantofii cu cioc, dacã eşti convins cã suntem ipocriţi şi cã “la petreceri ne dãm arama pã faţã şi dansãm pã manele”, dacã ştii cum îl cheamã pe flãcãul din BUG Mafia dar nu şi cum îl cheamã pe tataie ãla din Jethro Tull, evitã bodega asta. E… varzã.

Genul localului: de roacãri, hipişti, boemi, drojdieri culţi

Pluşi:
- oamenii, care par a fi cam toţi de bine şi cilivizaţi mâhânca-ţ-aş.
- muzica fainã (chiar şi metalele supãrate de noapte!).
- spaţiul generos, ne-îmbâcsit.
- scorurile, promoţiile, gratuitãţile et caetera.

Plusminuşi:
- pietrişul de pe jos face ca bãncuţele sã se hâţâie, dar existã podeţe de lemn pentru când echilibristul vine cu şase beri în douã mâini.

Minuşi:
- varietatea cam restrânsã a berilor, pe când o nefiltratã?
- cã nu m-a anunţat nimeni când s-a deschis cârciuma şi a trebuit s-o gãsesc singur.

Related posts:

1. Mic ghid bãuturistic: Library
2. Mic ghid bãuturistic: Fãrã şpagã
3. Mic ghid bãuturistic: Deja fu