De cealaltă parte, în E… varză se munceşte intens la recondiţionarea terasei pentru vremile calde care tot întârzie. Nu numai că flăcăii montează prize afară (grozav pentru cine-şi mută pe timp de vară biroul la cârciumă, ca mine) dar vor avea şi un proiector. Şi ştiţi ce înseamnă un proiector, nu? Proiecţii.

Pentru că sunt al dracului de meteosensibil (cum se înnorează, mă apucă migrenele, somnul şi o mahmureală perpetuă şi fără motiv), îmi permit să nu vă mai scriu nimic interesant despre locuri de băut bere în seara asta. Oricum nu meritaţi, sunteţi nişte cititori naşpa care nu mă votează.

À propos! Există o veste bună: Mîţa cu î din i va fi reprezentată oficial, imediat după paştele ortodox, pe Webcomics punct ro.

Încă un à propos! Cu ocazia că-nainte de paşti sunt Floriile, urez un vegetal “La mulţi ani” tuturor florilor cu nume de oameni şi oamenilor cu numele Ficus, Muşcata, Pălămid şi Ciulina.

Amuzant, de încercat la restaurantu’ cu fiţe. Când aveţi de-a face cu binecunoscutul condiment origanum vulgare nu-i mai ziceţi oregano, ziceţi-i pe româneşte, sovârf. Variante: sovârv, şovârv, broască, budeană, dost, ferăstău, majoran, milot, stropan, trifoişte, busuioc-de-pădure, busuiocul-feciorilor, măghiran-sălbatic, poala-sfintei-Mării. “Aprod! Tăiţeii ceştia presăraţi-s cu prea multă poala-sfintei-Mării!”

De asemenea, păpădia se mai cheamă curu-găinii, spânzul (o buruiană otrăvitoare pe care am folosit-o sporadic în nişte scrieri mai vechi) se mai numeşte coaiele-popii iar morcovul sălbatic (Daucus carota) se intitulează sugestiv ruşinea-fetei.

Retrograd, nespălat şi cum mai e dânsul, cum să nu-l iubeşti pe ţăranul român pentru minunile astea?

Fără nici o legătură, Fericire şi Cianură.

Related posts:

1. Până-n pânzele halbe
2. Evadare de seamă
3. Mic ghid băuturistic: E… varză

De ce?

Ei bine, pentru că se cheamă “E… varză” şi n-are firmă la poartă. Aşa, ca dubiosul ăla de Upload de pe Armenească. Trebuie să ştii că locanta există, să crezi asta cu tărie şi să te orientezi după semnul păcii.

Discreţia e menită să-i ţină departe pe tuciuriii din cartier, care astfel trebuie să rămână cu impresia că pe Episcopul Radu nr. 28 e doar încă o reprezentanţă Mercedes. În caz că vă întrebaţi pe unde-i acest episcop, gândiţi-vă că-i în zona Moşilor-Eminescu şi verificaţi harta de pe evarză punct ro. E vis-à-vis de sediul Partidului Socialist şi de ciudata statuie aferentă (un conchistador c-un ciocan, ce pchizda mă-sii – pe acoperiş!).

Dincolo de poartă, avem de-a face cu o terasă amplă. Cu copac, viţă de vie (o domnişoară nostimă are să se strice la burtă în noaptea asta, am văzut-o eu atentând la aguride), cişmea, pietriş pe jos şi băncuţe. Un interior sobru, pleznit peste faţă cu o tejghea care ţipă c-a fost pictată de clienţi înainte să descopăr eu bodega. Am să mă răzbun, am ochit eu un loc rămas liber.

Budele miros frumos.

Muzica oscilează doar între ascultabil şi superb, ceea ce-i superb. În cele două “seri de probă”, i-am prins pe Hendrix şi pe Bowie, pe Floyd şi pe Purple, pe Doors… Ocazional şi pe puţifriciul ăla de Chirilă, da’ narghileaua gratis a compensat. Cică miercurea se cântă la chitări – Luluţa şi kazoo-ul meu sunt deja la pândă, mai ales că numele artiştilor mi-s familiare din alte stabilimente cu seară de folk.

Scorurile de băuturici sunt şi ele în regulă, pornind de la patru lei (Timişoreana et co.), cu patru lei jumate cinzeaca de Wyborowa şi şapte lei păhăruţul de uischi VAT şai’şnouă. Coniac peste pupăză, sâmbăta se face tombolă cu premii în trăscău. Ah, şi oricând îţi arde să bei patru Tuborgi, pe-al cincilea îl primeşti din partea casei.

Înăuntru beneficiezi şi de binefacerile internetului în reţea fără fir, monşer. La toate v-aţi gândit, bă?

Din cele de mai sus deducem că drojdierimea utopic-balcanică s-a procopsit cu un nou pol. Mulţi înainte!

Peseu: dacă te cheamă Geanÿ, dacă-ţi plac pantofii cu cioc, dacă eşti convins că suntem ipocriţi şi că “la petreceri ne dăm arama pă faţă şi dansăm pă manele”, dacă ştii cum îl cheamă pe flăcăul din BUG Mafia dar nu şi cum îl cheamă pe tataie ăla din Jethro Tull, evită bodega asta. E… varză.

Genul localului: de roacări, hipişti, boemi, drojdieri culţi

Pluşi:
- oamenii, care par a fi cam toţi de bine şi cilivizaţi mâhânca-ţ-aş.
- muzica faină (chiar şi metalele supărate de noapte!).
- spaţiul generos, ne-îmbâcsit.
- scorurile, promoţiile, gratuităţile et caetera.

Plusminuşi:
- pietrişul de pe jos face ca băncuţele să se hâţâie, dar există podeţe de lemn pentru când echilibristul vine cu şase beri în două mâini.

Minuşi:
- varietatea cam restrânsă a berilor, pe când o nefiltrată?
- că nu m-a anunţat nimeni când s-a deschis cârciuma şi a trebuit s-o găsesc singur.

Related posts:

1. Mic ghid băuturistic: Library
2. Mic ghid băuturistic: Fără şpagă
3. Mic ghid băuturistic: Deja fu