Şi începem de la începuturi fin’că rădăcinile moldoveneşti ale lui Vasile sunt aparent foarte puternic imprimate în conştiinţa rapsozilor din acea zonă folclorică. Putem observa lesne că în conştiinţa aia există un Vasile arhetipal, hedonist, şpriţar nepereche, un moldo-satir. Sunt mândru că-s şi eu, mai mult sau mai puţin, un Vasile.

Uite, fetele moldovence se întreabă măi Vasile, măi Vasile, oare ce pământ te ţine.

Alt basarabean de mare prestanţă, Igor Cuciuc, mă anunţă entuziasmat că nevastă-mea ar fi născut a nuş’câta oară. Şini-mparti pânea-n două, ăsta-i domn’ Vasile! Oh shit.

Într-un registru ceva mai freş, valahi şi moldoveni deopotrivă au ţopăit cel puţin o dată în adolescenţă pe DJ Vasile de la Zdob şi Zdub, probabil singura formaţie care-a făcut peste Prut mai multă treabă decât Gîndul Mîţei. Pânea revine şi ea ca laitmotiv.

Şi încă o moldoveancă, Inga Popa, mă anunţă că lângă prispa lui Vasile joacă hora de trei zile. Sunt sigur că-i o regretabilă confuzie, ultima dată când am verificat n-aveam nici prispă, nici ceva ce ar putea fi interpretat ca o prispă.

Şi încă încă o moldoveancă, Natalia Olaru, mă îndeamnă bate toba măi Vasile că vine nunu’ mare. Iaca m-au făcut ăştia şi muzicant de nunţi şi io nu ştiam că eram “bat” (mold., = beat).

Claudia Oloieru ştie despre Vasilică că are ochii verzi, ceea ce este fal(u)s, şi că bea cu două pahare, ceea ce este oarecum mai veridic. Cred că după acşient vă daţi seama de unde provine şi dumneaei.

Frate, chiar nu există alte spaţii geografice unde-s înţeles şi îndrăgit? Pavel Stratan l-a apreciat şi el pe Vasile ca turnător şi proprietar de beci. Turnător de-ăla bun, adică de jîn. Şi beci de-ăla bun, adică cu jîn. Haidi bre Vasile, înfoaie şlangu’ (mold., = furtun).

…şi-a murit Vasile! Uăi, Ada, uăi. Vedeţi? Cum treci în Ardeal, Vasile nu mai e un model.

Pe asta nu v-o mai arăt că sigur o ştiţi deja şi râdeţi de mine pi la spate.

Căcat, v-am arătat-o.

Dincolo, adică dincolo de tot, în El Salvador, Crooked Stilo au o piesă care se cheamă El Vasile. Cine se pricepe mai bine la spaniola central-americană de cartier să-mi zică şi mie ce-au cu mine chuloşii şi cabronii ăştia.

Probabil şi ei cumpărau armament de la vreun moldovean care i-a pus în cap.

Related posts:

1. Odin în metru antic
2. Bilanţul slăbiciunilor
3. Linu-i linux şi iară linux

Aşteptaţi-vă la cel puţin atâta coerenţă!

Related posts:

1. Căluţii, spaima lu’ Nuţi
2. Ein Mann, ein ort
3. Regal cu zero

Cu durere în suflet vă anunţ că mulţumesc tuturor celor care mi-au adresat urări calde şi sincere pă feisbuc (70 de inşi şi nici n-a venit prânzul, oau!), la telefon, pă poşta electronică şi aşa mai departe: cititori, urmăritori, fani, fane, Fane* şi alţii şi altele. Curând se cere să bem o bere toţi împreună, să ducem o viaţă bună (©).

*nu m-a felicitat încă nici un Fane. Aştept.

Mă duc să mă îmbăt şi să fiu trist că sunt încă foarte tânăr, dar nu atât de tânăr ca mai devreme. Sed fugit interea fugit irreparabile tempus, după cum ne-ar fi amintit, ancestrală ca un bocet, racheta inegalabilului Călin.

Related posts:

1. Interludiu: Mîţa şi Google Translate
2. Interludiu: Un interludiu, nimic mai mult
3. Interludiu festiv cu concurs: Ce e realitatea?

OK, aţi ghicit. Vasile.

Acum urmăriţi acest căluţ adorabil care-a fost mai demult pe Românika.

Related posts:

1. Cosmonauţii, spaima…
2. Şi zurgălăii-i zuruie crunţi
3. China a pus cârciuma-n drum

Na că acu-s bătrân!

Trei oameni m-au ilustrat iar provocarea rămâne încă în picioare. Nu zic care capodoperă a cui e (deşi sunt convins că un ochi antrenat va ghici un Kandinski sau un Miró), că poate vă pun mai încolo să votaţi pe cine cinstesc cu acea bere.

Unu.

Doi.

Trei.

Related posts:

1. Infraroşu în faţa ochilor
2. Verdeaţă-n faţă (guest post)
3. Ne luăm lumea-n cap

Ordinea e invers cronologică, adică cea mai proaspătă intervenţie stă sus şi cea mai veche stă la coadă.

Din lumea nouă despre simfonia a noua a lui Dvořák, care m-a obsedat azi şi pe care v-o recomand din suflet.

Olandezul zburdător adică tata Wagner; între timp am fost să văd reprezentaţia la Operă şi nu am regretat nici un momenţel dintr-însa, ba chiar a fost savuros de tot.

Ţara minunilor, the land of choice despre filmul lui Tim Burton.

Falstaff în acte publice, ocazia mea să laud Opera de stat din Viena.

Tovarăşa la nevoie se cunoaşte, despre “Smuglianka moldovanka”, un cântecel grozav din folclorul de război al ruşilor.

Iudaeus ex machina, despre klezmer, adicătelea muzica tradiţională a evreilor din Europa.

O tragedie a minţii despre un film după Cehov, în regia lui Karen Şahnazarov, directorul Mosfilm adică un fel de Sulea Spătarul al industriei cinematografică. Rusul mi-a promis un interviu şi nu s-a ţinut de cuvânt nici până acum deci este un bulangiu şi am să uit că mi-a plăcut filmul lui.

Domnişoara Daisy are şofer despre o piesă drăguţă în care o puteţi admira pe Maia, la TES.

Barocul sfinţeşte locul despre cea mai veche operă din lume (am eu ce am cu muzica clasică), “Euridice” – Jacopo Peri, anno domini una mie şase sute.

Put the lime in the coconut despre Harry Nilsson, prieten apropiat al Bitălşilor.

Parisul de ieri, parisul de azi despre Thomas Dutronc, fiul lui Jacques Dutronc. Ambii cântă mişto.

Related posts:

1. Ode în litru antic
2. Vorba cultă, sărăcia omului
3. Oh give me a home where the buffalo rrom

Amicul Octav m-a cinstit cu acest portret (mulţumesc, maestre). De asemenea, mi-a adus aminte de unul din preferaţii mei, fir-ar ţărâna uşoară să-i fie.

Related posts:

1. Episodul 179: Mîţa şi sfârşitul lumii
2. Episodul douăzeci: Mîţa despre biserica ortodoxă
3. Episodul 243: Lecţie despre India