Când o face plopul opere

Ştiu că acesta-i un sait unde se folosesc termeni exotici precum “pulă”, “carici” sau “Văru Săndel” şi se savurează din plin prima atestare documentară a cuvântului “şmenar” în muzică. Uneori e chiar evident că marihuana ilegală este o preocupare a multor cititori de Utopie balcanică, ceea ce îi face să fie nişte oameni toleranţi şi deschişi. Acest lucru nu poate decât să mă bucure.

Dar nu trebuie niciodată să uităm că undeva, în adâncul sufletului, unde soarele bate mai discret, noi suntem culţi şi snobi. N-am mai vorbit din septembrie despre operă. Şi dacă atunci era un Wagner, acu’ vă recomand un Verdi. Nu fiindcă era, ca noi, un ateu rău ci fiindcă Verdi şi Wagner sunt mari, tată.

Fată Verdi cu părul pădure

Mai devreme am pus aici un crâmpei din Recviemul lu’ Verdi. Dies irae, adicătelea ziua judecăţii de apoi. Primul “metal greu” din istoria muzicii, poate. Şi tocmai azi dimineaţă am citit cea mai mişto chestie despre capodopera cu pricina, într-un interviu Financial Times cu Riccardo Muti, fost mare sculă în Scala din Milano.

Written in the score are the words lunga pausa [long silence]. The soprano has been saying ‘Please God, I’m defenceless, help me’. Long silence. What is God’s answer? Bang! – the thumping chords of the ‘Dies irae’. No mercy? Or perhaps Verdi believed there was nothing out there to offer hope. Molto complicato. This is the drama of a modern man.

Când o face plopul opere

Din aventura austriacă: Falstaff la Opera de stat din Viena, pe Cultitudini. Clic aici.