Episodul 218: Mîţa şi Iisus sunt sănătoşi

A fost 11 a 11-a 2011, ora unşpe şi unşpe minute, şi nu s-a întâmplat nimic super ieşit din comun, atâta tot că m-am gândit puţin la fotbal. Deh, unşpe. Eu nu sunt microbist deloc dar, când e cazul, ţin cu Vasluiul pentru că e Vasluiul.

Lume, când o să-ţi profeţesc eu sfârşitul să nu fii afurisită şi să te sfârşeşti măcar un pic ok?

P.S. Cineva (eu fac doar chestii legale) a găsit pe torenţi un best of Nelu Vlad & Azur în format .flac, mamă ştii cum se aude? Zici că locuiesc în Brăila acu’ douăj’ de ani.

Verdict: cramă

Brusc nu mai înţeleg de ce unii oameni dau bani la blogări pentru advertoriale.

(P.S. Agenţiilor, de ‘jde ani vă pupaţi între voi în cur pentru reclame răsuflate cu rom tricolor pe care nu le ţine nici dracu minte şi ciocolata aia oricum e naşpa. Dacă nu-i daţi acestui om un premiu, orice premiu, nu mai avem ce discuta.)

In christmo merritas

Deci da, mericlizmăs din nou! Moş crăcilă trecu ieri şi prin hornul de la centrala mea, după cum era de aşteptat, cu o pâine, o sticlă de vin şi o porţie de mântuire.

Concurs: Cîştigă un vin, o pâine şi mântuirea sufletului!

Chiar despre asta e vorba. Mîţa şi Utopia Balcanica te invită să-l salvezi pe Vasile (adică pe mine) de la flăcările Gheenei. Pentru că eşti un musafir fidel şi ştii cam ce se învârte în mintea mea.

Tot ce trebuie matale, cititorul, să faci este să scrii într-un comentariu la acest articol de ce crezi că Vasile NU ar trebui să ajungă în iad.

Ceaiu’şescu n-a murit

Cărtureşti. Anno domini do’mi’nouă. Hoţie la drumul mare, demnă de pistolarul Gogu. Acolo s-a răsturnat căruţa cu snobi, cărora li se vinde un vin de căcat la preţuri de-la-milion-în-sus, deşi respectiva poşircă n-are nici măcar un DOC amărât pe etichetă. Adicătelea-i “vin superior” (VS), carele se vinde în Cora cu nouăj’ de mii indiferent că-i din Patagonia sau de la Bordeaux.

De asemenea, domniile lor cer zdrăngălioane de lei pe ceainice şi ceşcuţe pe care eBay-ul le scoate la iveală cu zece dolari bucata.