Episodul 101: Mîţa şi vuvuzela

N-am organizat nici un eveniment public de aniversat Mîţa 100. Poate mai încolo, când se terminã sesiunile oamenilor. Idei?

Am primit totuşi un cadou extra-fain, cu care drojdierii cei migãloşi se luptau pe la douã noaptea în cârciumã, ca nişte croitoraşi viteji ce sunt ei. Recunoaşteţi imaginea?

Episodul 100: Pur şi simplu încã un episod

Guvernul tot nu picã iar Mîţa nu poate sta degeaba constatând neclintirea lui stâncoasã. Vã rog anticipat sã-mi scuzaţi jocurile de cuvinte cãcãcioase cu iz marin, dar mã… rechin-uie talentul.

Da, ãsta e episodul 100. Nimic spectaculos. Pãşim pur şi simplu într-un nou cincinal. Fiecare cincinal e un pas înainte pe care-l pãşim. Cincinalu-n patru ani, pe jumãtate. Pãşim, propãşim.

Episodul 99 1/2: Episodul 100 se lasã aşteptat

Sunt sclav pe plantaţie. Mai rãu, la galere. Şi mai rãu, la birou. Pricinã pentru care am ratat întâlnirea de blogheri şi twitterişti de la Braşov, pricinã pentru care n-am reuşit nici mãcar sã ajung pe Verona la bâlci. În plus, afarã-i topenie, aerul condiţionat mã distruge, lumea începe sã plece în concediu şi voi aşteptaţi de la mine Mîţa cu numãrul 100. Viaţa nu numai cã bate filmul, dar suge cucul.

Ah, şi peste tot e plin de gângãnii. Nici nu vreau sã ştiu peste ce leviatani am sã dau când m-oi bãga pe sub pat sã şterg praful. Pânã atunci o micã distracţie sezonierã cu binecunoscuta Drosophila melanogaster, musculiţa de oţet.

Episodul 99: Mîţa şi violenţa televizatã

Ştiu, s-ar putea sã fie o surprizã pentru voi faptul cã Mîţa are un copil (şi pentru mine a fost!) dar am terminat de redactat un eseu despre cât de nocivã cicã e bãtaia din filme pentru minţile pruncilor şi trebuia sã mîţuiesc ceva pe tema cu pricina înainte sã mã ia somnul definitiv şi irevocabil.

Episodul 98: Cina în oraş

Olecuţ’ di “comic relief” dupã însemnarea alarmantã de alaltãieri.

Cicã pe Bulã îl durea pula. Se duce la doctor, doctorul îl consultã şi zice:
- Domnule, îmi pare rãu, ai sifilis mongol şi trebuie sã îţi amputãm pula.
Supãrat şi îngrijorat, Bulã se duce la un alt doctor, care îl consultã şi zice:
- Domnule, îmi pare rãu, ai sifilis mongol şi trebuie sã îţi amputãm pula.
Şi mai supãrat & îngrijorat, Bulã îşi ia inima în dinţi şi se duce tocmai la un vraci mongol, gândindu-se cã, în pula calului, cine ar putea sã ştie mai multe despre sifilisul mongol.
- Domnule, ai sifilis mongol, poţi sta liniştit.
- Pãi ãilalţi doi au zis cã trebuie sã-mi amputeze pula!
- La dracu cu medicina lor pãcãtoasã, imediat ei tre’ sã taie. Pãi în douã sãptãmâni cade singurã.

Fãrã legãturã, Mîţa.

Episodul nouãzeci şi şapte: Badea Mîţan

În 1896, când sã mergi mai mult de douãj’ de kilometri cu rata era de domeniul SF-ului, Badea Cârţan ajungea pe jos tocmai pân’ la Roma ca sã dovedeascã lumii ãããã ceva. Astãzi, un eveniment de aceeaşi amploare foarte amplã se desfãşoarã chiar în faţa ochilor voştri: Mîţa cu î din i se apropie vertiginos de episodul 100!

Episodul 96: Realitatea distorsionatã a Mîţei

Nu vã speriaţi, nu plec nicãieri. Nu v-am uitat. Nici eu, nici Mîţa. Dar a fost balamuc pe aici pentru cã am zugrãvit. Peste tot. Alb, ca de obicei. Sper cã între timp aţi fost cuminţi.

Episodul 95: Rãscoala popularã a Mîţei

Consider cã am sintetizat în mod corespunzãtor starea actualã a lucrurilor şi înflãcãratul spirit revoluţionar al poporului român.

Interludiu poetic: Cu Iisus în celulã

Cu ocazia Gayfestului, un cordial “Sieg heil” cãtre toţi dreptacii conservatori care vegheazã asupra vânjoşeniei fibrei morale a poporului român creştin de douã mii de ani.

Inclusiv cãtre ãla care îmi atrãgea atenţia asupra riscurilor la care mã expuneam atunci când poza mea de displei pe iahu mesinger era Codreanu cu nas de clovn. Sau când am arãtat lumii prima oarã iisuşii cei mulţi. Lol, fanaticii lui peşte prãjit. Sã mã apucaţi de-o bucã.

Episodul 94: A Ce / De ce plâng chitarele

Contrabanda de 5 lei din pieţele Bucureştilor nu înceteazã sã mã surprindã. Astãzi, ţigãrile morţii (gudron 17, nicotinã 1,4): Chunghwa filter kings, produse chiar la Shanghai Cigarette Factory! Într-un adorabil pachet roş-auriu ornat cu palatul imperial, de zici c-au ieşit acum din buzunarul lui Ciu En-Lai.

Savurând acest produs comit un act de nesupunere civicã (întotdeauna binevenit, date fiind circumstanţele) şi, în acelaşi timp, îmi aduc aminte cu drag de Gitãncile fãrã filtru care-mi plac atât de mult. Are careva drum prin ţãrile UE, alea adevãrate, sã-mi aducã şi mie vreo douã pachete?

Mîţa, în schimb, e din nou roacãrã.