Episodul 231: Mîţa şi boboteaza
Mai că era să uit că-i ziua aia minunată când nişte oameni se aruncă după nişte cruci, probabil în speranţa că asta-i va scuti tot anul de contactul cu apa. Sau aşa ceva.
Mai că era să uit că-i ziua aia minunată când nişte oameni se aruncă după nişte cruci, probabil în speranţa că asta-i va scuti tot anul de contactul cu apa. Sau aşa ceva.
Dacă tot am înviat din adormire cu un text mortuar, s-o trimitem şi pe Mîţă la crematoriu de revelion, că nu (se) strică. Eu sunt gata de ultima beţie cruntă din istoria omenirii, voi?
Iar asta-i ca să nu ziceţi că nu v-am făcut un episod şi mai special de sărbători. Acu’ hai mai repede cu ospăţul, troieni-v-ar (ac)neaua!
Iar asta-i ca să nu ziceţi că nu v-am făcut un episod special de sărbători.
Dacă tot ne învârtim în domeniul funerar – uite, despre treaba asta e vorba. Nu-mi place să fiu rău da’ uneori îmi place să fiu rău. Şi mă amuză situaţia.
Sau am ratat eu ceva? Atoatevăzătorul şi -ştiutorul doamne-doamne al ortodoxiei chiar nu e mereu atent când moare cineva şi-şi dă seama în funcţie de slujbă dacă respectivul şi-a pus capăt zilelor sau a alunecat pe-o coajă de banană?
Pe voi nu vă enervează mandarinele? Mai ales alea care se cojesc greu şi-s pline de seminţe naşpa. Dacă aş ieşi cu colindul, aş fi super trist să primesc numa’ mandarine. Dacă aş deschide colindătorilor, numa’ mandarine le-aş da.
Curios din fire, am pornit din uşă-n uşă (împreună cu eroii noştri, evident) să cercetez mai în profunzime aceste citrice ale diavolului şi uite la ce am ajuns.
De vreme ce tot românul ortodox e în plin post, hai să fim cuviincioşi şi decenţi şi să nu luăm în derâdere acele treburi care-s pentru el sfinte! Lol, nup. Apropo, în piesa de mai jos e un easter egg pe la minutul 3:50. Oau.
Că tot veni vorba, DiscoTEC are şi el haine noi şi e gata să suplinească rolul colindătorilor de-a lungul evenimentelor festive cari urmează. Gratis.
S-a murmurat deunăzi într-un comentariu că de ce n-am abordat subiectul supliciului criminal şi ucigaş la care-a fost supusă domnişoara de clasa a unşpea din liceul Jean Monden. Ei bine, nu-l voi aborda chiar de tot, mi se pare o discuţie răsuflată şi neinteresantă în condiţiile în care tipa are vârsta la care oricum absolut toată lumea face năzbâtii tinereşti care implică schimbul de fluide corporale cu băieţi mai mari.
Dincolo de asta, zic io studiind ecourile din mas-medii, e doar o poveste cu părinţi bogaţi dar simplioţi care şi-au crescut copilul ca pula şi nu pot concepe acum că prinţesa lor face secs în fund cu amărăşteni care n-au nici măcar un lanţ de spălătorii auto.
Mai demnă de o discuţie este treaba asta, o s-o despicăm noi la un moment dat.
Asta-i Mîţa restantă de vineri, pentru că am dormit ca un porc uichendul ăsta.
Dar n-am dormit doar ca un porc, ci am fost şi la Antipa la două luni jumate de la redeschidere. E simpăticuţ şi distractiv locul ăla, deşi parcă era de trei ori mai mare când eram eu de trei ori mai mic. Şi parcă fiecare animal vrea să te mănânce.
Şi Mîţa de luni, înainte să fug spre universitate. Aşa, ca să ne aducem aminte cu tristeţe ce înseamnă de fapt să ai pretenţii faţă de statul tău. Faţă de un stat.