Glumă de mestecat

Cea. Mai bună. Potenţială reclamă. Ever.

Durex Flavored. Nu-mi vine să cred că e pentru pulă.

Pisica cu nouă sovieţi

Săptămâna trecută, Jewish Monkeys.

Săptămâna asta, Pig With The Face Of A Boy. Mai întâi A Complete History of the Soviet Union as told by a humble worker, arranged to the melody of Tetris, pi urmă Hitler’s Favourite Song (Please Don’t Tread On My Cheeseburger).

Cre’ că am să (încerc să) vă caut în fiecare vineri ceva nou de ascultat.

Dragostea din ţiţei

Let’s take the banana boat to the fucking Middle East! Moment muzical cu Jewish Monkeys, picanţi şi proaspeţi. O analiză lucidă a chestiunii Orientului mijlociu, pi urmă un cover simpatic după vechiul nostru prieten Carosone.

Pre mulţi am să Băsesc şi eu

CCR a respins luni, cu unanimitate de voturi, contestaţia PSD-PC privind rezultatul alegerilor.

CCR?

Episodul 52: 50% + 1 vot

Vă era dor de diapozitive cu poveşti? Ţigănci împuţite!

Folcloroform

Iubiţilor, mâine îmi iau un concediu de trei zile la aere curate, îl merit cu vârf şi îndesat.

Poate voi reveni diseară să vă dau ceva consistent de citit, poate că nu, ideea e că azi iau pauză şi de la dieta mea zilnică de rock’n’roll şi mă reîndrăgostesc de lăutarii ţigani, unul din cele mai mişto fenomene care-au înflorit la noi pe plai.

Interludiu muzical.

Astea-s pentru tine, dulce Românie cu moţ, că vine ziua ta.

De la vlădică la op-Kinkă

Nu v-am mai pus de mult nişte muzici frumoase.

Acum vreo trei săptămâni (aici) îmi dădeam cu părerea despre cât de lin mi se pare mie că se continuă Beatles prin Pink Floyd. Nu mă puteţi contrazice, sunt înţelept şi am gusturi ireproşabile.

Ce nu ştie însă tot satul este că “the fab four” mai au o rudă apropiată, al doilea bocanc al invaziei britanice şi – probabil – formaţia mea preferată. E vorba despre the Kinks, teribilul şi prelungul (1963-1996) incest al fraţilor Ray şi Dave Davies. Exact, o dragoste cu năbădăi după modelul McCartney-Lennon sau Gilmour-Waters.

Ţigans of Brixton

Salut, băieţi. Vă mai aduceţi aminte când am făcut clasamentul ridicolului video-muzical? Dânsul se găseşte aici.

Pentru că, în timp ce eu mă spetesc muncind pentru binele ţării, amicul Fritz şade în Germania, bea bere şi freacă Duden-ul, i-am acordat aseară onoarea să-mi trimită nişte linkuri tare haioase. Pe care le împart, cu voia lui, cititorilor mei, fideli şi fideluţe deopotrivă.

Clic şi plângeţi.

(introduceţi joc de cuvinte aici)

“I was an enormous fan of the Beatles. I copied everything they did before I started creating my own stuff. I’d like to have been in the Beatles. They did well.” După care stimabilul David Gilmour a început să create his own stuff şi istoria s-a scris.

Pink Floyd au fost continuarea firească a ceea ce lăsaseră Beatleşii. Aşa cum ultimele piese ale Beatleşilor au un aer floydian, “Apples and Oranges” (de pildă!) poţi să juri că-i o piesă Beatles cu niscai adaos de efecte.

Se poate spune că-i vorba de selecţie naturală darwiniană: moştenirea genetică a părintelui naşte doi-trei urmaşi mai zdraveni, care va să zică urmaşi care supravieţuiesc. Zbang! tocmai au îmbunătăţit patrimoniul genetic al speciei.

Acest scurt gând a fost doar pretextul unei pauze muzicale. Enjoy.

Episodul 21: Mîţa şi căderea Romei

Surpriză! Un mic experiment. Data viitoare promit totuşi o Mîţă normală.