Episodul 139: Let it snãu
Care va sã zicã eu mã duc mâine sã mã tãvãlesc în zãpadã (pentru cã da, e zãpadã) undeva în suburbia bucureşteanã “Valea Prahovei” şi s-ar putea sã nu ne mai auzim pânã în 2011. Bine, o sã am minileptocu’ cu mine dar când e ţuicã cui îi mai pasã de Mîţe.
Pe de altã parte, voi sã intraţi zilnic pe-aici fiindcã n-aveţi de unde sã ştiţi cã nu vã mint cu neruşinare ca sã rataţi cele mai interesante chestii apãrute pe blogul ãsta de când a fãcut mniezãu planeta şi interneţii.
Fondul muzical nu are nici o legãturã da’ abia ce m-am (re)îndrãgostit de albumul ãsta.
Domnilor, eu sunt un mare filosemit, n-am nici o jenã sã o afirm. Nu pot, însã, sã trec cu vederea faptul cã afurisiţii de ovrei au strâns toate gradele celsius pe tarlaua lor nisipoasã şi nu par a vrea sã ni le dea înapoi.
