Episodul 139: Let it snãu

Care va sã zicã eu mã duc mâine sã mã tãvãlesc în zãpadã (pentru cã da, e zãpadã) undeva în suburbia bucureşteanã “Valea Prahovei” şi s-ar putea sã nu ne mai auzim pânã în 2011. Bine, o sã am minileptocu’ cu mine dar când e ţuicã cui îi mai pasã de Mîţe.

Pe de altã parte, voi sã intraţi zilnic pe-aici fiindcã n-aveţi de unde sã ştiţi cã nu vã mint cu neruşinare ca sã rataţi cele mai interesante chestii apãrute pe blogul ãsta de când a fãcut mniezãu planeta şi interneţii.

Fondul muzical nu are nici o legãturã da’ abia ce m-am (re)îndrãgostit de albumul ãsta.

Fulgi de nea Vasile

Domnilor, eu sunt un mare filosemit, n-am nici o jenã sã o afirm. Nu pot, însã, sã trec cu vederea faptul cã afurisiţii de ovrei au strâns toate gradele celsius pe tarlaua lor nisipoasã şi nu par a vrea sã ni le dea înapoi.

Mi se comunicã din Eretz: 35 la Haifa, 33 la Ierihon. Lumea face plajã, fun in the sun, sun in the fun, alea-alea.

Aici, în schimb… Alegeţi-vã preferatul, mãcar muzica sã cânte cât nouã ne degerã boaşele.