Acum tocmai ce-a venit vremea să mă leg de unul din cele mai halucinante mituri urbane de pe meleagurile noastre: cel care s-a clădit în jurul sublimului cântecel “Zaraza”. Probabil aţi auzit deja legenda. O voi rezuma pentru profani:

Zaraza (sau Zarada), iubita lui Cristian Vasile. Stop. Etimologie fabricată, cică numele ar veni din ţigăneşte. Stop. Lăutarul Zavaidoc invidios, delegă tâlhar ţigan Borilă de la Bariera Vergului (azi Piaţa Muncii, pardon, Piaţa Eudoxiu Hurmuzachi) să omoare Zaraza. Cristian Vasile cuprins de jale, mâncat cenuşa Zarazei, băut terebentină, dispărut. Stop. După ani şi ani, bătrân alienat trăgător de cortină la teatru egal Cristian Vasile.

Bravos, Cărtărescule! Nu pot să zic că îţi ador scriitura, da’ ai reuşit să ciupeşti coarda sensibilă a pulimii şi – act demn de o figură religioasă! – să faci aceeaşi pulime să creadă cu fanatism într-o poveste frumoasă. Citez o replică stas “dupe” internet:

[...] pe ce te bazezi D-ta cand afirmi “E doar o frumoasa romanta, doar o mostra de inventivitate a lui Cartarescu.” Vin-o cu dovezi concrete si rupe gura targului cu dezvaluiri ,altfel…. vorbe-n vant !

O, dar unii oferă ca argument chiar… filmul “Supravieţuitorul”!

Băi, băieţi.

- “Zaraza” este un tango carele a fost cântat prima oară în Uruguay. Compozitorul, un anume Benjamín Tagle Lara. În acelaşi an (1929) melodia a fost înregistrată şi de alţi sudamericani.

- “Zaraza” a fost în vârfu’ topului de hituri prin Europa. Ergo, a fost interpretată în multe limbi. Eu vă voi oferi mai pe urmă o splendidă variantă poloneză.

- “Zaraza” – în varianta românească – n-a ieşit de sub condeiul unui Cristian Vasile beat şi îndurerat. Cristian Vasile n-a scris nimic, era prea ocupat scoţându-şi ciubucul la “Vulpea Roşie”. Minunatele cuvinte sunt opera textierului Nicolae Kiriţescu, a cărui meserie era să emoţioneze.

- “Zaraza” este dedicată nu unei fermecătoare señorite dintr-o hacienda romantică, ci unui bou bătrân, aflat la finele unei lungi cariere ca animal de tracţiune.

- “Zaraza” este, în spaniola de peste Ocean, numele unei stofe, de felul ei bălţată prin imprimare, la fel ca acoperământul pielos-păros al sus-numitului bou bătrân.

- “Zaraza” este, în principiu, ăl mai bun vinars românesc. Merge stins cu apă tonică. Stins, nu amestecat.

Să cânte muzica!

Împricinatul Cristian Vasile.

Interbelicii polonezi Wiera Gran şi Albert Harris.

“A la huella, huella, zaraza!” – Ignacio Corsini.

Pe sempiternul Gică nu-l pun, că îl găsiţi voi vrând, nevrând. Loredana Groza e penibilă, după cum am mai scris. O “Zarază” simpatică au mai înregistrat ploieştenii de la Sedativ înainte să dea cu bâta în baltă, să se cace pe ei şi să se transforme în “electro-fusion”.

Related posts:

1. Semne bune organul are
2. Vrăjitorul din Doz
3. Ode în litru antic