L-am mâncat pe Traian Vuia

Dacă nu demult vorbeam despre şaorma sau grătare sănătoase, astăzi vă voi povesti despre un alt produs alimentar care, folosit cu consecvenţă, alungă vegetarienii din gospodărie.

Cârnaţul, fie el wurst, saucisson, sugiuc, debreţin sau oltenesc, patrician, cabanos sau de Pleşcoi, este cel mai apropiat în formă şi consistenţă de falusul uman (spun amatorii falusului uman), ceea ce îi conferă din start un statut foarte speşăl, de monarh al carmangeriei, de dumne-mezel, pentru cei mai religioşi. Io-i zic cârnaţ, nu cârnat, fiindcă-i mai apropiat de latinescul în care-şi află obârşia etimologică şi gastronomică.

Vom vorbi despre cârnaţ fiindcă am de elucidat un mister.

Vrabia din mână pe vulturul bicefal

Pe-aici a cam bătut vântul, dar acum că-s capabil să scriu cu ambele mâini promit că am să îmi iau în serios datoria de a vă face mai deştepţi. Se face că într-o oră şi zece minute, un Boeing 737-300, model fabricat între 1981 şi 1999, m-a furat din sânul civilizaţiei (sân care nu-i oriunde, ci în maiestuoasa capitală de imperiu, bătrâna Vienă) pentru a mă purta înapoi în jungla distopiei balcanice pe care o populăm cu toţii.

Trăiască liniile aeriene ieftine şi multitudinea de destinaţii pe care le oferă! Viena a fost teribil de mişto, pricină pentru care abia aştept să vă povestesc câte ceva dintr-însa.