Utopia Balcanica

Veni, Videle, vici

Plecat-am nouă-n Bolintin şi cu Vasile zece! Pentru că aveam chef de-un grătărel în zăvoi, ca gospodarii burtoşi. Dispuneam de: una flotilă impresionantă de două maşini, vreo patruzeci de beri, cărnuri cât să hrănească o iurtă ticsită de mongoli, moralul sus şi vreme excelentă.


Călcând pedala pân’ la podea, am zburat peste delfinii negri ai Ciorogârlei (în altă ordine de idei, ştiţi ce interesanţi sunt delfinii de Gange şi cei de Amazon?) şi peste Săbărelul atât de drag lăutarilor. Apoi, în ciuda tuturor semnelor încurajatoare pe care ni le dădea mama natură, la podul de peste Argeş ne-am împiedicat. Nu de faimosul ţigan cu subwoofer in loc de portbagaj pe Tico, ci pur şi simplu de mormane de gunoi. Şi atunci am improvizat – graţie lui Tudor – un al cincilea plan de rezervă, anume să-i vizităm pe amicul M. şi pe frate-său… în judeţul de alături, la Videle.

Şi nu oriunde la Videle, ci în însăşi Gara Videle, popas pentru garniturile de Veneţia şi pentru cele de Istanbul! Pentru că sus-numiţii se îngrijesc cu succes tocmai de bodega din gară.

Acolo am fost aşteptaţi cu braţele deschise, în mieunatul unei cohorte de Mîţe mici pe post de marş triumfal. Grătarul dogorea, răchia era din partea casei şi cheful a fost în toi până la lăsarea serii, când a trebuit s-o tulim discret, că venea tanti şefa. În meniu: cârnaţi de porc, cârnaţi de oaie, bulane şi piepturi de pui, mititei picanţi cu muştar de Tecuci, cartofi copţi în staniol, cartofi copţi fără staniol, ciuperci umplute cu picioare de ciuperci, unt şi usturoi. Şi o zămoasă, proaspătă salată de vară.

Apoi am şezut în cur pe calea ferată, am băut Ciucaş şi am aşteptat să vie trinu’ să ne aplatizeze bănuţii.

Dragi cititori, nimic nu e mai utopic-balcanic, mai înrădăcinat în huma mustindă a Moldovalahiei şi mai aproape de ceea ce unii ar putea numi dumnezeu decât gara unui orăşel de provincie. Câinii sunt şchiopi, paporniţele sunt în carouri, buruiana-i până la brâu, silozul din zare zici că-i stupul unei dictaturi orwelliene şi totul, totul pute a poezie şi a băutură alcoolică “Gaşca” (21°). Pe bază de alcool.

O după-amiază în visul meu de-o viaţă.

P.S. Poliţia Rurală există ca să poată şi jandarmii să facă bancuri.

Propagă această propagandă!

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au.

camaramotului.ro

Abonează-te

Scriu aici din an în paşti. Acum poţi primi o notificare prin email din an în paşti!
 

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net