Utopia Balcanica

Heil să dăm mână cu mână

Corespondenţă-surpriză de la amicul Fritz alias Pupila diletantă, carele vieţuieşte până în decembrie la Tübingen în ipostaza ingrată de cercetaş cercetător în aria filologiei.

Însumând la un loc pre toate elementele vieţii cotidiene, e mai frumos la nemţi decât la noi acasă? Vreau un răspuns fără bulşit, să ţii cont de înţelepciunea domnului Ţuţea care-a zis că ţăranul român e omul absolut, paradigma civilizaţiei.

Înainte de toate vreau să clarific faptul că voi aborda totul prin prisma propriei mele experienţe, subiectivă şi neatacabilă. Voi generaliza, iar orice părere diferită (poate) va fi luată în seamă ca o completare (n-ai vână bre Fritz, trebuie să-i ignori pe scârbavnicii ăia!).

Dacă aţi închiriat sau cumpărat acest interviu, vă rugăm apelaţi la 0800 – 877 77 80.


Trecînd la subiect… dacă Balcanii sunt ceea ce susţine Ţuţea (nota redacţiei: sfincterul curului Europei), atunci eu aparent mă aflu lîngă ţîţele Europei. Este minunat pentru că tot ce ştim negativ despre ei nu există. Cel mai mit dintre mituri este aşa-zisa rigiditate nemţească (fără conotaţii auto, sexuale sau autosexuale).

Neamţul ştie să facă mai multe excepţii de la regulă decît românul (say what?) şi îi merge societatea aşa de bine pentru că le face unde trebuie şi unde – evident – este posibil.

Exemplu: dacă am completat formularul la evidenţa populaţiei şi am greşit o rubrică, tai şi scriu iar fără să mă calce în picioare crimhilda de dincolo de tejghea, care înţelege că informaţia de pe acel formular este inteligibilă şi folosibilă chiar dacă există o corectură. La bibliotecă, la fel: nu îmi taie capul zigfrid de după tejghea dacă aduc cartea cu o zi mai tîrziu, ba chiar mă scuteşte de un euroi jumate.

Deşi am auzit oameni plîngîndu-se de birocraţia nemţească, ei sunt nemţi, iar ei nu au trăit-o pe a’ românească. Mai mult de atît, birocraţia aia nemţească, chiar şi în cazurile cele mai dîrze, are un atu… are o logică. Totul se justifică într-o oarecare măsură. Apoi… şi aici se trece pe roşu ca pieton dar nu prin faţa autobuzului sau printre maşini, ci cînd e strada liberă. Oricum, ai prins ideea.

Ca ultim argument: lumea e foarte prietenoasă, poţi să subliniezi foarte (poftim: foarte), uneori ţi se pare chiar exagerat de prietenoasă. Nu ştiu dacă noi românii avem dreptul de a-i acuza de ipocrizie, dar pînă şi cei sictiriţi de o zi grea de muncă se screm să schiţeze un zîmbet şi se abţin de la a zbiera la tine.

Mai am o precizare privind obiectivitatea mea: eu vorbesc din prisma celui care locuieşte într-un oraş mic şi universitar, plin de viaţă da’ mic şi universitar. Adică peste o treime sunt studenţi, iar majoritatea restului are sau a avut cîndva de-a face cu universitatea. Deci nivelul este oarecum (mult) peste medie. Nu-i judec pe Hassan & Ali din Stuttgart sau Hamburg, nici pe Pischtenbudler Heinzfickschmeichler din Schwanzwaldhodenseeberg, pentru simplul fapt că nu cunosc genul.

Ca să pun capac primului răspuns – imaginează-ţi Focşanii oraş universitar.

Hai să despicăm firul în patru şi să lămurim pe rând fiecare specificitate a vieţii germanice. Cum arată femeile lor faţă de ale noastre? De asemenea, ai întâlnit păstoriţe de capre cu codiţe şi lederhosen?

Femeile arată cam ca fotbalistul ăla… Schweinsteiger. Păstoriţe de genul ăla vei întîlni cel mai probabil doar la Oktoberfest, care este un fel de Vamă a lor (n.r.: de caca). Voma Veche este deci echivalentul Kotztoberfestului (dimensiunea corturilor diferă, ha). Oricum, mi-e greu să apreciez pentru că oraşul ăsta e plin de străini.

Dar bărbaţii lor? N-am întrebat eu… a întrebat un prieten, serios. Au “cocalari”, gospodari, clabări de Bamboo?

Au cocalari, au gospodari, au clabări de bambu. Diferenţa e că gospodarul chiar ştie treabă (acolo se aplică mitul nemţesc), deşi după zece beri este egalul lui nea Mitică cel care rezolvă tot cu un colac de sîrmă, vaselină şi bandă adezivă. Gospodarul neamţ poate e prost, naiv, tîmp, dar îşi ştie meseria.

Clabării (bag în aceeaşi oală şi hipsterii; economie de spaţiu) sunt din plin, ascultă mult „Elektrobalkan“ sau ceva de genul, muzică de-aia electronică în care se mai aude pe fundal cum cîntă vreo fufă pe româneşte, dar e cool că e o limbă exotică şi nu ştim ce vrea să zică dar sună balkan frate.

Cocalarii au de obicei un aspect… turcesc (ciudat, nu?), şi nu sunt aşa numeroşi ca la noi. Turcimea însă, apropo de paralela asta, nu se poate compara cu rromimea. Argumente: Fatih Akin (pe care îl ştii deja), Feridun Zaimoğlu şi alte exemple poate nu atît de faimoase aici.

Scurt interludiu muzical pentru cititorul dornic de divertisment: un şlagăr al anilor optzeci care dovedeşte elocvent mândria şi sobrietatea bravului popor teuton, eliberându-ne în acelaşi timp de stereotipuri.

Revenind… Cum e o chermeză de nemţi în comparaţie cu un bairam balcanic? Sau Hans cel roşcovan, mustăcios şi transpirat, care şi-a pus furtun la puţă ca să nu se mai scoale de la masa cu bere e doar o imagine vândută turiştilor?

O chermeză la nemţi nu diferă cu mult, ştiut fiind faptul că alcoolul are comunista tendinţă de a ne face pe toţi egali. Apoi chermezele sunt un mediu al infuziei culturale, iar Germania e plină de studenţi străini, deci nu există un şablon, totul este un cocteil spontan.

Aş putea adăuga totuşi că sunt mai ingenioşi, pentru că sunt în stare să organizeze chefuri monstru în propriile cămine, să fie loc pentru (aproape) oricine de orice fel, să existe o tematică, să poţi să asculţi mai sus menţionata muzică electronică şi să bei cocteil într-o parte sau să stai afară la un foc de tabără bînd o bere şi ascultînd cum cîntă cîte un boem Element of Crime (căutaţi-i pe wiki, sunt marfă) la chitară. Asta fiind un exemplu al chermezei oamenilor “mai de stînga”, cică (aoleu bre, te făcuşi de stânga?). Conservatorii probabil stau şi beau gin Humpingtonfordshire in frăţiile lor. Nu ştiu.

Îmi pare rău să spulber imaginea lui Hans. Dar la urma urmei… e şi el plauzibil, în corturile Oktoberfestului.

Chiar, la ei există bere?

Bă, nu ştiu, aş tinde să spun nu, fiind obişnuit cu Ursusul şi Bergenul de acasă. Dacă alea sunt beri, atunci este clar că nemţii nu au aşa ceva.

Dacă ar fi să-mi resetez standardele, atunci da, există beri şi încă ce beri. Aruncă pungi cu conţinut lichid suspect de la balcon peste orice bere românească şi calitativ şi ca preţ. Din păcate e vorba doar de berea de la magazine, pentru că în cîrciumi e cu mult mai scumpă (raportul cîrciumă-magazin e în medie ~0,70-2,50).

Personal, m-am îndrăgostit de berile locale şi hiperlocale, adică local în sensul de Rothaus (bere din Pădurea Neagră) sau gama Schwaben Bräu, şi hiperlocal în sensul de Fischer’s/Neckarmüller (bere făcută în satul de lîngă). Dar nu sunt de neglijat nici beri ca Fürstenberg sau Alpirsbacher. În orice caz, şi cea mai ieftină bere e bună. Nu am dat de nici o pişoarcă pînă acum (excepţie discutabilă Oettinger!), şi asta spune tot.

Dar seminţe?

Numai în scopuri agricole şi culinare. Nu pentru recreaţie sau cu vreun rol estetic.

Da’ turci, mâhânca-ţ-aş? (Io, Gigi Becali, am văzut nişte filme ale unui neamţ get-beget, Fatih Akin, care io cred că-i bulangiu şi homosexual, că arăta numai turci şi alte feluri de unguri acolo unde io ştiu că ar trebui să fie arieni cu ochii bleu) Pentru efect umoros, citeşte “bleu” în loc de “blö”.

Turcii sunt o minoritate decentă, care, după cum am spus mai sus, şi-a format o elită, iar asta spune tot despre integrarea lor în societatea germană. Sigur, încă mai există probleme serioase în şcoli etc. dar nu ai cu ce să-i acuzi pe nemţi atîta timp cît încearcă (cu excepţia unui anume politician imbecil)…

Dar OTV? Dacă da, cum îl cheamă pe Dan Diaconescu al lor? Dar pe Elodia? Altfel, ce e interesant la televiziunea lor?

În general nu mă uit la TV. Dar ultima dată cînd m-am uitat mai mult de 1 min, în bucătărie, la televizor era aniversarea a 20 de ani de la căderea zidului şi a trebuit să văd un cadru cu Băselu hăhăindu-i bancuri lui Merkel în tribune. De atunci nu m-am mai uitat deloc.

Am înţeles că în Germania s-a băgat de mult curent electric. Măreaţă realizare, dar infrastructura lor are şanse să ajungă la nivelul celei din România? Se poate circula cu maşina între oraşe? Dar cu trenul? Nemţii au maşini bengoase ca bulibaşa de la Chitila?

Am făcut cu maşina aproximativ 200 km pe drum comunal, pe şnelştrase, pe autoban, prin oraşe pînă m-a flashuit unul din spate că am intrat prea încet pe drumul cu prioritate, şi de atunci m-am convins ce şulfe necivilizate de şoferi sunt nemţii ăştia, sau ce-o fi fost. Asta calcă bă, nu fute!

Cu trenul e mişto, e rapid, legăturile sunt bune (deşi tîmpeşti cînd ai de schimbat 5 trenuri cu interval ori de 1 minut ori de peste 30), problema e că sunt auiwrhgsdbgasdbft de scumpe şi că merită ori să ai maşina ta cu consum de 5-7 l ori să intri pe www.mitfahrgelegenheit.de adică varianta de succes şi încredere a lui www.iamanene.ro şi să autostopezi organizat la preţ de CFR.

Nemţii n-au maşini aşa de bengoase ca bulibaşa, ei trimit BMW X6, Audi S3 sau Cayenne numai în România, acasă ei trag liniuţe pe autoban numai cu Opel Rekord sau ăia cei mai jmekeri cu Merţan A-Klasse. Blană frate.

Lăsând hazul la o parte: să zicem că populaţia României mă votează cu spor şi obţin un mandat de prim-vice-dumnezeu. Cu ce să încep ca să fac ţara asta năcăjîtă să semene mai mult cu o ţară adevărată ca a nemţilor?

Aş începe cu două războaie mondiale pierdute.

În încheiere, te invit să transmiţi cititorilor ce vrei tu, da’ să fie în nemţeşte ca să nu ne hlizim decât eu şi încă vreo doi.

Legg me am Arsch! Schwäbischer Gruß.

Propagă această propagandă!

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au.

camaramotului.ro

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net