Utopia Balcanica

Star Warsul pe gâşte

Stimaţii mei cititori,

Ayn Rand, o gagică pe care o apreciez extrem, spunea că “There is a level of cowardice lower than that of the conformist: the fashionable non-conformist.”

Prin urmare, deşi nu îmi stă în fire şi am comis acest gest cu jumătate de inimă, tocmai am fost să văd blocbastărul Avatar.

E cam târziu să-mi dau cu părerea despre dânsul, dar o voi face. Rezumând ghiveciul, pot declara că Avatar este un căcat în cea mai frumoasă cutie posibilă. Un căcat într-un ou Fabergé.


În spatele imaginilor uşor kitsch (dar fascinante prin adâncime şi bogăţie) este tendinţa de autoflagelare a rasei umane, exacerbată pe măsură ce evoluăm. Uăi, ce răi suntem. Ţineţi minte, am consemnat: din punct de viziune vizual, Avatar merită urmărit cel puţin pe jumătate, mai ales dacă n-aţi mai gustat 3D până acum.

Nişte megaştrumfi felini (night elfii din Warcraft 3) trăiesc pe planeta Pandora. Dumnealor au ţâţe fără sfârcuri (“audienţă generală!”), suliţe, săgeţi, mărgele şi dreadlocks. Pe deasupra, au un cablu USB graţie căruia fac plug-and-play cu echivalentele pandoriene ale căluţului şi pterodactilului. Călare pe aceste jivine, în doi timpi şi trei mişcări izbutesc să mătrăşească o flotă considerabilă de pământeni hapsâni (Gargamel din desenele cu ştrumfi sau terranii din Starcraft) care vor să le scurme în ţărână după minereu.

Jucătorii celui mai frumos joc SF din istorie, Sid Meier’s Alpha Centauri, vor recunoaşte sigur reţeaua neuronală (plăntuţe în Avatar, fungi roşii în SMAC) care împânzeşte planeta, joacă rolul de doamne-doamne şi se irită când intruşii îi perturbă echilibrul fragil. Musafirul binevoitor, înţelept şi ecologist ajunge să facă parte din conştiinţa planetară.

Băi, staţi oleacă, Pandora asta se plimbă în jurul Alfei Centauri. Ceva e putred în galaxie.

Uitând că antagonismul om-natură e nonsens fiindcă omul e tot natură, filmul lui Cameron dă apă la moară ecologiştilor fanatici, neohipioţilor, stângiştilor (buhuhu, corporaţiile!) şi multor vrăjitori New Age cu un mesaj tâmp şi periculos. Care va să zică morala: o societate primitivă, patriarhală, altruistă şi etern stagnantă dă peste nas societăţii capitaliste, ahtiată după câştig şi avidă de progres tehnologic. Halal!

Adică olmecii, toltecii şi aztecii se folosesc de măciucile din dotare ca să-i trimită pe Cortés şi pe Alvarado înapoi peste ocean, ba chiar le scufundă caravela cu un cornet bine suflat. Touché, Popocatepetl!

Ca un bob de fapt divers: între scenele finale, când alianca mare şi albastră îl ţine pe genunchi pe firavul pământean, se aseamănă şocant ca postură şi proporţii cu Pietá-ua lui Michelangelo.

Avatar ne mai învaţă că roboţii de cinci metri care trag cu orice au întotdeauna şi un cuţit foarte mare la brâu, în loc de o mare gheară retractabilă à la X-Men sau chiar vreo formă de drujbă rabatabilă. Au fost proiectaţi pesemne să piardă în duel cu umanoizii neînarmaţi.

Propagă această propagandă!

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au.

Abonează-te

Scriu aici din an în paşti. Acum poţi primi o notificare prin email din an în paşti!
 

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net