Utopia Balcanica

Hapsânul lui Avraam

Din nou despre cum e într-o societate modernă.

Pe când mintea îi zburda pe bălării, Petre Ţuţea a emis o perlă cât capul lui de mare. “Pentru mine,” zise dânsul, “apogeul Europei a fost în Evul Mediu, când dumnezeu umbla din casă în casă”.

Ei bine, domnule Ţuţea, Evul Mediu a fost o perioadă neagră-tuci în istoria Europei şi, dacă nu exista dânsul, aveam un avans de vreo şapte sute de ani şi vă scriam acum între două reprize de ciuruit ştrumfi cu coadă pe planeta Pandora. La anul 1000, când la noi tifosul şi dizenteria umblau din casă-n casă, Avicenna (zis şi Hussain ibn Abdullah […] ibn Ali ibn Sina) punea bazele medicinei experimentale, inventa farmacologia clinică, îl interpreta pe Aristotel, ba chiar găsea timp pentru o ţâr’ de geologie şi scria cu spor o carte cu multe reţete de pilaf.


Dar nu despre domnul Ţuţea este vorba, ci despre cum s-a încheiat anul de criză 2009, an în care cultele religioase au primit mai mulţi bani de la stat decât în anii de non-criză anteriori. Cercetarea, evident, mai puţini.

Poate că pe voi această stare a lucrurilor nu vă alarmează (ei, sunt şi ei o mână de popi…) dar dânsa este complet anormală, mai ales în contextul în care vecina Europă, de bine, de rău, un picuţ mai laicizată ne învaţă altfel, şi ne învaţă de bine.

O, evident, un cetăţean îndobitocit de mirajul vieţii de apoi nu-şi pune probleme, acceptă explicaţii simple şi nu simte că s-au scumpit ţigările dacă are în curte o buturugă cu chipul maicii domnului. Pe scurt, un om religios e mult mai uşor de condus. Dar nu pe impozitul meu, domnilor, sau măcar lăsaţi-mă şi pe mine să-l conduc!

Într-o societate modernă, instituţia statului (aviz: “instituţia” include bugetul) e separată de cultele religioase. Bisericile sunt ONG-uri, se gospodăresc singure şi îşi procură veniturile de la credincioşi, care într-o ţară ca Germania pot alege să plătească sau nu porţiunea de impozit aferentă congregaţiei de care aparţin sau nu.

Astfel aş putea să dorm liniştit ştiind că în Catedrala Mântuirii Neamului Prost nu-i nici o cărămidă care să-mi aparţină de jure mie, da’ de facto dacă m-aş duce să o iau acasă să-mi care jandarmii bastoane-n spinare.

Într-o societate modernă, tot pe banii lor, cultele religioase întreţin felurite programe de catehizare (şcoala de duminică, tabăra creştină şi alte destinaţii cu care îşi sperie americanii copiii neascultători) complet separate de învăţământul de stat.

Pe când eram eu şcoler, am avut bafta de a mă naşte într-o familie lucidă şi nu am participat la orele de religie ortodoxă. Nu că ar fi contat prea mult, fiindcă pasiunea pentru cele ştiinţifice nu lasă loc de magicieni şi Sfinte Prepuţuri.

Într-o societate modernă (cum se prefigura eronat cea în care am învăţat eu), presupunând că aş fi crescut în pădure, fără părinţi, bunici sau lupi binevoitori, aş fi aflat să devin un om civilizat în urma orelor de Ethik (care va să zică… etică) din clasa a 4-a şi a educaţiei civice din 5-8. Acolo învăţam că e bine să treci pe verde şi că e rău să furi. Între timp, manualele de religie tipărite tot pe banii statului i-au învăţat pe copii că “bin-bangul” şi evoluţia sunt teoriile diavolului şi că doamne-doamne îţi ia scara şi-ţi frânge bulanele dacă te sui să strici cuibul rândunicii.

À propos, înverşunarea cu care creaţioniştii susţin că “teoria” evoluţiei ar fi “controversată” şi că varianta biblică ar avea vreun temei în realitatea materială e o înverşunare demnă de cauze mai bune. Într-o societate modernă, Biblia stă pe acelaşi raft cu Iliada, Odiseea, “Cuore” şi “Cuţu şchiop”. Dar despre asta cu altă ocazie.

Revenind la oile domnului, biserica ortodoxă are – într-adevăr – sus-numitele programe de catehizare, dar de ce să nu sugă şi din buzunarul public? Reţeta e după cum urmează:

Batem monedă pe aberaţia “Poporul român = popor creştin” şi ne infiltrăm în viaţa fiecărui cetăţean “cu frică de dumnezeu”. Îi învăţăm pe copii toate aberaţiile din lume, iar dacă vreun academician zănatic murmură că minţim cu neruşinare, i-o aruncăm pe aia cu “dreptul la o viziune alternativă”. Cui cârâie, îi amintim că oricând (sanchi!) poate să-şi retragă pruncul de la cursul de religie, dar cine vrea să-l aibă pe cap o oră în plus? De asemenea, restul ţâncilor ghiauri s-ar revolta împotriva păgânului şi l-ar ostraciza cum ai clipi. Adică, ferească sfântu’ să tragă unu’ un pârţ în clasa a treia că-şi trage porecla până se înscrie la doctorat, darămite să afle clasa că Alinuţa e diavolul!

Într-o societate modernă, biserica să ceară bani statului ar fi ca şi cum vecina (de care sunt separat prin Constituţie/gard) m-ar pune să-i plătesc gazele şi lumina sub ameninţarea că altfel mă acuză de viol. Evident, vecina conduce Hummer şi are dobermani.

Într-o societate modernă, oamenii de ştiinţă sunt Marii Preoţi. Dacă-mi serviţi “…dar şi ce faci tu e prozelitism, ateismul e o religie” vă amintesc şi eu cum calviţia e o coafură, pula goală un stil vestimentar şi statul pe scaun un sport.

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au.

camaramotului.ro

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net