Utopia Balcanica

Coliving la vida loca

De-a lungul lunilor, multă lume şi-a exprimat pe-aici pofta de colivă. Pentru că mi se pare nedrept ca biserica ortodoxă să-şi aroge proprietatea acestui fel de mâncare, după unii extraşbrîmzdelicios, după mine agreabil, am hotărât să fur (chiar de pe “OrthodoxWiki”) o reţetă de colivă spre a v-o propune întru preparare. Pe bune, poate punem la cale o petrecere cu colivă de ziua cuiva.

Înainte de a vă oferi detalii tehnice şi a vă pune la muncă ţin să vă anunţ vreo două despre colivă. Originea ei se pierde în negura timpurilor, negură care aparţine zeilor greci; domniilor lor li se oferea un melanj de grâu fiert şi alte grăunţe la sosirea primăverii. La greci, sosirea primăverii pică inevitabil prin februarie, ocazie cu care avea loc festivalul Anthesteriei, închinat lui Dionis cel beţiv.


Coliva cu pricina (koliva înseamnă în greaca veche bob de grâu) se chema panspermia sau sperma, adicătelea sămânţă, şi chiar asta semnifica: spârcâzul dătător de viaţă care dă viaţă pământului să crească măslina, viţelul, purcelul şi alte forme de viaţă.

Cum de la viaţă la moarte e doar un verset biblic, biserica răsăriteană a adoptat coliva cu o încărcătură simbolică ceva mai întunecată. Aşa a ajuns ea la bulgari, la noi, la sârbi şi la ruşi şi se consumă de către unii la parastase, de către alţii la hram, cică şi în prima sâmbătă din postul paştelui.

În ţările mai liberale (adică nu la noi sau la greci), coliva e savurată şi fără vreo ocazie anume. Cu frişcă! Reţeta, care va să zică, este cea care urmează:

Ingrediente

1 kg de grâu (arpacaş); 1-2 Kg de nuci; 200-250 g de zahăr; coajă de la 1-2 lămâi şi de la 1/2-1 portocală, ce nu au fost tratate; scorţisoară; rom sau altă esenţă; zahăr pudră şi, facultativ: cacao, bomboane, miere…

Preparare

Coliva se prepară în doi timpi. Primul timp este seara înainte de a merge la biserică, când se fierbe grâul, iar cel de-al doilea timp este de dimineaţă, chiar în ziua în care urmează să fie adusă ca ofrandă la biserică şi de aceea trebuie prevazută cam o oră pentru această ultimă preparare (depinde cât de mult timp stăruiţi pentru a o orna).

Primul timp, seara

Grâul se alege, îndepărtându-se pleava şi bucăţelele de grâu sparte. După aceea se spală în 9 ape călduţe (corespunzătoare celor 9 cete îngereşti) şi se pune la fiert în 3 litri de apă, de preferinţă într-o oală de teflon. Focul este la început potrivit de mare, iar când începe să fiarbă apa, se dă mai mic. În timpul fierberii nu se amestecă cu lingura, ci se mişcă oala din când în când, astfel ca grâul să nu se lipească. Se ţine pe foc până ce apa scade şi, când apa a scăzut aproape complet, se adaugă puţină sare şi zahărul, amestecându-se uşor cu lingura de lemn. Se mai lasă 5-10 minute până când nu mai este apă, iar bobul de grâu este “înflorit”.

După fiert, grâul se răstoarnă într-o oală smălţuită şi se acoperă cu un ştergar umed pentru a nu face coajă. Tot seara puteţi curăţa nucile de coajă, astfel încât să aveţi o farfurie adâncă plină de mieji. Jumătate din ei se dau prin maşina de nuci (sau, dacă nu avem, putem să găsim în comerţ o răzătoare manuală de brânză şi care poate fi folosită cu succes pentru a fărâmiţa nuca). Cealaltă jumătate din miejii de nucă se vor tăia cu cuţitul în bucăţele mai mici. Se are în vedere a se opri jumătăţi de mieji de nucă (10-20) pentru a forma o cruce pe colivă.

Al doilea timp, de dimineaţă

Dacă s-a format coaja la grâu, se îndepărtează. Se adaugă miejii de nucă ce au fost sfărâmaţi şi cam un sfert din cantitatea de nucă ce a fost dată prin maşină. Se aromatizează adăugându-se coaja de lămâie dată prin răzătoarea mică. (Se poate adăuga în egală măsură şi coaja de la o jumătate de portocală). Se mai adaugă o sticluţă de esenţă de rom (sau, dacă nu avem, o altă aromă) şi scorţişoară. Se gustă şi, dacă nu este destul de dulce, se pot adăuga o lingură-două de miere. Toată compoziţia se frământă bine cu mâna şi se aşază pe platouri, nivelându-se bine. Se adaugă pe deasupra restul de nucă măcinată astfel încât să fie un strat destul de gros, pentru ca zahărul farin ce se va pune pe urmă să nu se umezească.

Printr-o strecurătoare mică se pudrează pe deasupra zahăr farin până ce se acoperă toată nuca. Se nivelează cu ajutorul unei foi albe de hârtie care se aşază pe deasupra şi se presează uşor cu mâna. După ce s-a omogenizat suprafaţa, se formează o cruce din jumătaţile de nucă păstrate. Se poate însă să se facă o cruce şi din cacao, folosindu-se un şablon. Dacă preferaţi, puteţi folosi pentru decorare bomboane etc.

Bănăţenilor le e chiar mai simplu, www.coliva.ro oferă servicii coliviere non stop la tarife imbatabile şi inegalabile în lumea aceasta şi în cea de dincolo.

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au.

camaramotului.ro

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net