Utopia Balcanica

Îmbucco de Verdi

S-a întâmplat minunea! Nu, nu am devenit brusc un om serios. N-am avut nici revelaţia cu care vă păcăleam de întăi aprilie. Dar am făcut ceva ce-mi propuneam de un an de zile: m-am strecurat din imundul meu beci ca să-mi mişc fundul o sută de metri, până în Popa Nan 140, ca să inspectez mult lăudata trattoria Verdi.

Locanta mai are un sediu pe Mendeleev, lângă Amzei adică, alte două despre care nu ştiu nimic în Bucureşti şi unul în Constanţa. Da’ părerea generală e că aici, în ţigănia cu fotografi bărboşi, se papă cel mai bine şi cel mai comod.


Despre Verdi nu am decât cuvinte de laudă, or asta-i mare lucru ţinând cont că nu primesc nimic de-a gratisulea pentru părerea asta.

Ambianţa e intimă, uşor kitsch (nimic care să bată la ochi) şi aduce foarte mult a restaurantele “pe bune” semi-turistice din bătrăna Cizmă. Acvariu cu peştişori la intrare, scaune comode, acuarele cu Vaticanul, o sumedenie de sticle de vin de-a lungul pereţilor (dovada că “sticla de un milion” răzuibilă poate convieţui cu un vino nobile di Montepulciano). Muzica, adecvată şi dânsa: nu zic că nu mi-ar fi plăcut nişte mandoline live da’ Toto Cutugno în surdină e the next best thing.

Aprozii în şorţuleţe verzi s-au dovedit discreţi şi prompţi. Nici o privire supărată că trăgeam de bere şi nu mai plecam, nici o mutră pricinuită de comanda modestă. Oricum înăuntru clienţii erau răzleţi iar terasa amplă (cu etaj!) era goală din pricina ploii de căcat şi a frigului de căcat care-au fost ieri de căcat.

Acum că v-am stârnit pofta, să vorbim şi despre potol. Preţurile nu sunt chiar de cantină studenţească, da’ preparatele ţi se prezintă în porţii generoase şi sunt autentice, fix ca la italieni. Pizzele şi pastele pornesc de pe la douăj’ de lei, antreurile interesante mai puţin, felurile principale mai mult. Un pahar de vin era (parcă) şase-şapte lei, o bere – am ochit Ursus sau Peroni – între cinci şi opt. Am băut un Peroni la pahar şi mi-am adus aminte, cu mare nostalgie, ce beri bune erau în Italia. Nemţeşti.

Pizza cu somon, capere, usturoi şi mărar (ştiu! blasfemie! mergi la italieni să mănânci peşte scandinav, nţ, nţ, snobu’ curului) a fost un joc de noroc pe care l-am câştigat. Obişnuit să plătesc sănătos şi să primesc firfirici, am fost plăcut surprins să aflu că pizza mea de 22 lei era generoasă, cu un blat subţire cum se cuvine şi “blindată” cu acel peşte scump, delicios şi afumat. Pe bune, în supermarket dădeam zece lei numai pe somonu’ de pe dânsa. De asemenea, caperele nu erau una singură (mi s-a întâmplat, zău) ci formau o veritabilă cohortă şi erau mari de-am crezut iniţial că-s măsline. Sună bine?

Poate că în condiţii normale acea pizză oceanică ar fi alcătuit o gustare pentru două persoane. Hapsân fiind, am coborât-o pe toată-n jos pe jgheab şi mi s-a părut totalmente săţioasă, fix cât să te umple.

Doişpe lei a costat mai apoi desertul, un parfait presărat cu migdale şi sirop ciocolatiu. Adică o îngheţată untoasă şi aromată care poate fi de cacao (dar în nici un caz “de cacao”), de vanilă (aşa se zice în Republica Moldova!) sau de-mentă (pam pam, Doru Octavian Dumitru). Ţin să specific că acest parfait, până acum o enigmă pentru mine, este o îngheţată untoasă şi aromată (repetitio est mater studiorum) şi îşi merită cu vârf şi îndesat numele. Mai vreau.

Şi mai cred că trattoria Verdi merge de minune după o Traviată sau un Nabucco, am să încerc şi-am să vă ţin la curent. Ultima comandă se ia pe la unşpe noaptea. Daţi şi voi o fugă pe aici (“în capu’ la Popa Nan” spre piaţa Alba Iulia), anunţaţi-mă şi pe mine şi, cum spun macaronarii, pofta buona.

Poze n-am că nu mă aşteptam la o experienţă demnă de bloguială, deh, la pomul lăudat. Aş fura una pentru voi, cu nesimţire, de la metropotami sau de aiurea, da’ sunt în oraş şi vă scriu de pe un ecran meschin de şepte inci. Daţi şi voi un gugle.

Propagă această propagandă!

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au.

camaramotului.ro

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net