Utopia Balcanica

Trattorgia Buonporno (suna prea bine să nu fie titlu)

Haleală time is now!

Ca să mai schimb placa după o serie de întrevederi plăcute cu trattoria Verdi, aseară am decis să vizitez mult lăudata (de către unii, hulita de alţii) trattoria Buongiorno din piaţa Victoriei, unde-ncepe fostul Ana Ipătescu, actualul Dracu-ştie.

M-am gândit că un loc unde prânzesc cu succes angajaţii atâtor coloşi şi titani corporatişti din apropiere (de la Orange la SNSPA) nu are cum să fie chiar de căcat; s-a dovedit într-adevăr o cină agreabilă şi economică, într-atât încât aş reveni cu drag dacă nu mi-ar fi peste mână zona (OK, e la dooj’ de metri de metrou).


N-am văzut cum arăta localul pe dinăuntru că-i vară, ce pizda mă-sii: am poposit pe o terasă eclectică (jumate acoperită, jumate descoperită, cu pianină, sticle de vin la expoziţie, mese de două-trei feluri) şi am fost întâmpinaţi de nişte aprozi suficient de amabili şi prompţi.

Spre deosebire de Verdi, unde Celentano şi Cutugno deţin monopol, muzica la Buongiorno e un melanj de “veşnic verzi” (à la Louis Armstrong). Staţi fără grijă, şi aici se repetă la un moment dat melodiile da’ a fost o schimbare binevenită după seri şi seri de “Tintarella di luna” şi “Cazzo dell’amore”.

Dar dacă vrei mobilă te duci la tâmplar şi dacă vrei muzică te duci la lăutar. La restaurantul de fiţe vii pentru haleală. Ei bine, am comandat un “meniu Verona” (cine le denumeşte pe-astea bre?) care a cuprins o porţie de penne cu fructe de mare şi un parfait de fructe de pădure. Alături de banalisimul pahar de Peroni. Totul la 20 lei. Chilipir – în mod normal pastele costă 23 lei, desertul vreo 9 şi berea încă câţiva.

Pastele au fost uşor dezamăgitoare, fiind niţel cam sărăcăcioase. Măcar erau, cum zic snobii, al dente, adică nu erau fierte în exces, şi erau usturoiate fix cât trebuie. Midii mititele, doi firfirici de calamar, roşii gustoase, vreo două caracăticioare (mini-caracatiţele aşa se cheamă de acum, am zis!), nimic de obiectat în ceea ce priveşte gustul da’… Ah, stai, tot meniul a fost douăzeci de lei. Nimic de obiectat deci. Mai ales că desertul a fost copios.

Trebuie să semnalez, pentru fanii genului, limonada, 7 lei jumate pentru 600 ml, foarte echilibrată la gust şi un tiramisù drăguţ, poate prea migdalat pentru unele gusturi (era esenţă de migdale? era amaretto? doar mniezău ştie).

Oferta de pizze era şi ea destul de amplă, n-am văzut însă pe nimeni mâncând pizza deci n-am avut ocazia să îmi bag nasul întru emiterea de verdicte.

Ah, şi la finele mesei am primit gumă de mestecat din partea casei. Să fi fost pentru că am halit cu usturoi? Să fi fost un alt soi de aluzie fină? Oricum, nu era o amărâtă de pastilă, era ditamai pachetul de orbit cu paişpe lamele. Dacă data viitoare au să-mi puie pe masă un săpun, am să mă simt jignit. Până atunci, cu un meniu economic şi o servire decentă, trattoria Buongiorno merită o vizită dacă eşti prin zonă.

Na, bă, Lascăr Catargiu se cheamă! Lascăr Catargiu 56, vis-à-vis de Orange. Saitul lor e aici.

Dacă vreţi poze duceţi-vă şi faceţi, haimanalelor.

Propagă această propagandă!

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au.

camaramotului.ro

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net