Utopia Balcanica

Câinele moare de Câmpulung şi prostul de grija altuia

Descălecând la Câmpulung Muscel, Negru Vodă s-a simţit pesemne ca-n übergalactica producţie Eurotrip când ajung ăia la Bratislava şi clubăresc en-gros cu doi dolari.

Voi reveni asupra aspectului. Până atunci, iată ce-am învârtit în urbea cu pricina, cea dintâi capitală a marelui bar voievodal de negri care-a fost Ţara Românească. Pentru cine-i ignorant şi nu ştie, acolo se află scrisoarea lui Neacşu (1521), prima scriitură în limba română, limbă care e şi astăzi la fel de modernă, proaspătă, simplă şi eficientă gramaticaliceşte.

(Mai vreau să mulţumesc stimabilului Daniel B., localnic şi fan al Mîţei, care ne-a indicat cârciumi şi ne-a plimbat pe nişte coclauri fermecătoare cu vehiculul său de colecţie care-i un vehicul foarte mişto şi e de colecţie).


La Câmpulung ne-am bucurat de confort. Acest confort ni s-a pus la dispoziţie de către pensiunea Valea Mare din comuna omonimă, care s-a zidit de curând de către familia T., vechi cunoştinţe.

Nu mi-aş fi permis să plătesc (adică cu bani) o şedere acolo. Asta e irelevant pentru că sunt sărac lipit pământului şi nu-mi permit să plătesc nimic niciodată, dar aveţi garanţia mea că hanul respectiv e de mare lux. Finisajele sunt ţais, spaţiul e căcălău, mai au oamenii de amenajat grădina şi de dotat sala de conferinţe şi vor mişuna corporatiştii spre încolo ca gărgăunii spre nectar.

Ne-am bucurat de haleală. Am anunţat cu primul paragraf că, descălecând la Câmpulung Muscel, Negru Vodă s-a simţit pesemne ca-n megacosmicul episod din Family Guy când ajung ăia în America de Sud şi cumpără tot satul de băştinoşi cu doi dolari.

S-a evidenţiat pe această ramură o trattoria (restaurant-provincial-cu-de-toate) care se intitulează Un băiat şi o fată, vis-à-vis de Primărie. Acolea-şa, premisa unei mese e bancnota de zece lei. Şase fac un maldăr pantagruelic de mămăligă cu caşcaval şi cârnaţi (“mămăligă italiană”), trei aduc o Skol pişăcioasă, unu-i bacşişul şi ai pus burta la cale juma’ de zi.

Cofetăria cea mai frecventată de localnici este Iepuraşul, unde se pot consuma savarine şi “cartofi” ca-n copilărie. Pentru cititorii mai tineri din Bucureşti, cofetăria e un loc unde, până acum vreo zece ani, strămoşii noştri mâncau prăjituri şi beau pepsi-cola la 0,25 stând jos.

Trădând filiaţia denumirilor candide în favoarea unei note mai trendi, Kaffa iaşte o ceainărie-pizzerie-cafenea unde ibricul turcesc e OK, îngheţata e super şi muzica e de căcat.

(Că tot mi-am adus aminte! Melodia este asta. Ăsta e doar un căcat pe care cineva s-a căcat, chiar dacă pare catchy.)

Ne-am bucurat de mânăstiri & muzee. Îmi plac mânăstirile, sunt locuri pitoreşti. Nu vă gândiţi că-s într-o pasă mistică. În continuare cred cu tărie că orgiile cu cai şi WC-urile sociale ale greco-romanilor din vechime, bune, rele, au dăruit mai multe omenirii decât odioasa biserică ortodoxă.

La m-rea Negru Vodă, biserica mare era în renovare. Pe mormântul ctitorului Nicolae Alexandru odihnea un cuvios bomfaier. În paraclisul unde aveau loc chermezele pe durata lucrărilor, o cuvioasă raclă păstra cuvioasele moaşte ale lui Pantelimon, sfântul care petrece toată noaptea. La Nămăieşti, schit săpat cu dragoste şi consecvenţă în piatră dură, răcoarea domnea răcoros iar bidoanele cu agheazmă arătau delicios. Zău aşa, ce-ar fi mers un birt în caverna aia!

Casa lu’ Topârceanu era închisă bine şi n-a venit nici dracul să ne deschidă. Probabil asta era şi ideea, să-ţi evoce de-adevăratelea poeticul Cri, cri, cri. În schimb, Muzeul etnografic se prezenta foarte frumos, cu animăluţe de lut demne de cultura Moche din Anzi, cu o colecţie grozavă de ii şi cojoace, cu scule şi unelte folosite de nobilul troglodit rustic.

Ah, şi cea mai amuzantă experienţă trebuie să fi fost castrul roman de la Jidava/Jidova/Jidoviţa (a se citi trei pietre şi un turnuleţ reconstituit)…

…unde un puştiulică de şcoală primară ne-a introdus în tainele istoriei antice în timp ce nişte alţi curatori spărgeau seminţe şi se manelizau. Să moară Şuşu şi Pişu, vreau şi io să muncesc într-un sit arheologic de asemenea anvergură.

Ah, şi dealurile din zonă sunt verzi şi cu văcuţe, căluţi et co. Ne-am bucurat de ele. A fost simpatic Câmpu ăsta lung.

Voi ce oraşe îmi recomandaţi? Călcâiele încă ard.

[nggallery id=4]
Propagă această propagandă!

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au.

camaramotului.ro

Abonează-te

Scriu aici din an în paşti. Acum poţi primi o notificare prin email din an în paşti!
 

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net