Utopia Balcanica

Vama răniţilor

M-am întors domnilor! De data asta cre’ că-i definitiv. N-am să zăbovesc prea mult în faţa calculatorului (avid fiind de câteva beri reci dar nasoale în Bucureştexas), dar am să notez câteva detalii despre mica escapadă pe care tocmai am întreprins-o.

Se face că am avut ocazia să vizitez Vama Veche pentru prima oară din 2005. (Evident, dacă n-aş fi avut ocazia să huzuresc gratis într-o amplă piramidă cu home cinema şi masă de ping-pong lângă pat, m-aş fi dus să campez la Doi Mai sau la bulgari.)


Vama Veche e dezolantă. Aduce a Eforie Nord în agonie, pute a hoit şi e plină de boschetarzi ignobili şi neamuzanţi care au impresia că [banii, ţigările, berea] tale sunt şi ale lor. Ceea ce este greşit. Da, e frumos să fii boem, să dormi pe unde apuci şi să bei Unirea. Şi eu fac asta. Dar e frumos doar atunci când ieşi în evidenţă astfel, nu când eşti unul dintr-o mie de boschetarzi în căutare de ţigări ca o liotă de zombii flămânde şi în nici un caz nu e frumos să umbli beat. Iarba se fumează şi ea cu stil. “Legalele” îţi fac rău.

Deşi sufla vântul ca-n pampas de aglomerat ce era, nu te puteai apropia noaptea de nici o terăsuţă căcăcioasă pentru că toate bubuiau de-o muzică care oricum nu vădea gusturi excepţionale. De la Rammstein la Placebo, ritmurile pubertăţii făceau legea. Mai dă-le în pizda mă-sii, cârciumare, lasă oamenii să asculte marea cum se cuvine. La mare se ascultă marea. Şi atât. Cum pula mea să nu am unde asculta noaptea marea. La mare.

Pe timp de zi, însă, mi-au plăcut multe.

Plaja de la “Cosmos”, înainte de Durankulak. Kilometri de nisip şi câmp, declanşaţi în mod triumfal de o cârciumioară care aduce cu nudy-barul din Doi Mai. În pitorescul repertoriu al radiourilor bulgăreşti, Costi Ioniţă stârneşte valuri cu “Facem show ca la Paris”, care e mai catchy decât orice alejandro, mamasita sau papa l’americano. Berea se menţine la o pula leva jumate (trei lei), ceea ce e grozav, fiindcă e oricum o bere mai bună decât berea noastră.

Apa. Întotdeauna am fost un fan al apei din Marea Neagră. Ştiu că e poluată ca un cur şi probabil la bătrâneţe o să am trei urechi, da’ e mult mai puţin sărată ca apa de mare adevărată. Pot să mă plimb pe sub ea ca un guvide vioi şi nu ustură.

Mâncarea din Vama Veche. Cine mă cunoaşte pre mine ştie şi că eu sunt nu unul, ci trei sau patru gurmanzi. Ei bine, la vamaioţi haleala costă binişor (dar nu exagerat, cam ca într-o cârciumă semicentrală de Bucureşti) şi e extraordinar de bună. Aş scoate în evidenţă frigăruile şi pizza de la Frontiera sau tocăniţa de rapane şi midiile în usturoi de la Liana/Lyana/?. Pentru gustările dintre gustările dintre mese, şaorma şi clătite se găsesc pe toate drumurile, sunt OK şi nu ard la buzunarul obişnuit cu naitlaiful de capitală.

Foto (în sensul acelor de ceasornic, începând cu berea): cea mai naşpa bere din România, porţie enormă de “fish and chips” ficiuring sos-tartar-cu-smântână-în-loc-de-maioneză, sus-numitele midii în sos de usturoi, o sălăţică taboulleh, şalău Meunier & cartofi cu rozmarin, limonadă.

O scurtă expediţie la tourist traps-urile Balcic şi Kaliakra. Rinichii rezistă.

Mangalia. Un orăşel paşnic pe care îl iubesc mult. Are îngheţată turcească (gumoasă, cu mastic, aproape la fel de bună ca la “Istanbul” pe Decebal), plajă cu nisip fin, familişti, peşte proaspăt, bombe cu bere ieftină, bărcuţe nenumărate – ce poate să fie mai agreabil?

Ah, Hollywood Boulevard-ul lor, cu stelele funerare ale lu’ Ţociu şi Palade.

Propagă această propagandă!

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au.

Abonează-te

Scriu aici din an în paşti. Acum poţi primi o notificare prin email din an în paşti!
 

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net