Utopia Balcanica

Morţi, după Crăciun

N-am mai făcut de mult o recenzie de film, nu vi se pare?

Marţi, după Crăciun (2010)

(Recunosc că intenţia noastră cea iniţială şi primă era să mergem să vedem Haiducii la Cinematecă. În caz că nu ştiţi ce-s ăia, aflaţi că-i vorba despre un film din 1929 cu Iva Dugan, o starletă briliantă a cinematografiei mute autohtone, despre care s-a făcut şi documentarul Iva Diva pe la începutul anilor două mii, când avea nouăzeci şi ceva şi locuia într-o cămăruţă la piaţa Matache. Mişto treabă, emoţionantă treabă! La Cinematecă însă nu mai rula nimic fiindcă se monta aparatura nuştiucărui festival care urmează să vie. Halal.)


Marţi, după Crăciun era alternativa noastră la amintirea cu haiduci de mai sus. Nu ne-am încumetat să intrăm, mai mult ca sigur filmul e un căcat perfect conform cu tradiţia noului val de căcaţi (declanşat de “Patru luni, trei […]) şi aveam chestii mai bune de făcut cu zece lei.

Urmează despre haleu. Dacă vreţi despre film, să ştiţi că eu am încredere deplină în gustul Iulianei.

Astfel încât am purces spre Foişor, mai exact la confluenţa lu’ Traian cu Pache, unde Şaorma turcească (atât scrie pe ea), vajnică reprezentantă a noului val de şaormerii, face o chestie absolut delicioasă. Condimentată impecabil, cu vită sau pasăre, plină de sos, mare cât să mă satur eu (!) din ea şi cu un pahar de chimicale inclus în preţ.

Era şi normal să se ridice în zonă o nouă iesle pentru taximetrişti de când şaorma de la Dineş are gust de hoit şi e pur şi simplu naşpa (păcat de ea…).

Ei, şi cum am ajuns noi la şaormerie ne-a luat ochii vecina dânsei, mai vechea noastră amică Pizza Happy Time. Cu ce? Cu o bombă de ofertă, două pizzoaie la preţ de una. Dracu ştie cât durează, poate a fost doar azi.

Cunoaşteţi mâncătoria cu pricina? – s-a mutat de curând acolo (de peste drum), e curăţică, nu foarte scumpă şi suficient de gustoasă. Iniţial făcea doar livrări, obişnuiam s-o solicităm la cârciumă de când s-a nasolit Presto, da’ mutându-se şi-a deschis şi o locantă. Nu foarte comodă, da’ măcar se fumează înăuntru. Pizza cu de toate e vreo şapteşpe lei.

În general nu-i mare afacere că n-au bere. Cine vrea să mănânce undeva unde nu au bere. Însă azi băieţii au sclipit cu adevărat.

Nu numai că cele două animale au fost într-adevăr la preţul unuia singur da’ oamenii n-au făcut rabat nici la calitate, nici la cantităţi. Măslinele au fost de-alea sănătoase, lucru rar întâlnit. Şi, colac peste pupăză, desertul a fost din partea casei.

Aceasta este părerea mea despre ultima capodoperă a cinematografiei româneşti.

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au.

camaramotului.ro

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net