Utopia Balcanica

Episodul 1: Introducere în atmosferă

*explicaţia e aici

Era odată ca niciodată o vreme când pornografia abia mijea şi singura distracţie a oamenilor era să coacă mituri fondatoare pentru seminţiile lumii. Şi dacă veţi avea răbdare, dragii moşului, chiar acum vom şede toţi în cur pe-o laviţă, vom asculta o poveste frumoasă din acele vremuri şi-o vom tămâia cu luleaua cu haşiş.

Trăia pe atunci un împărat bătrân şi înţelept care stăpânea peste cetatea Alexandriei şi peste jumătate din Teleorman. Chiar atât de mare era împărăţia lui!

Şi acestui împărat i se spunea Împăratul Roşu, nu pentru că ar fi fost roşu ci pentru că pe tătâne-său îl chemase Vasile Roşu şi pe tătânele lu’ tătâne-său la fel dar nu Vasile ci Tănase.

N-am fost niciodată la Alexandria să vă descriu de-a firu-n păr ce grozăvii se aflau înăuntru da’ cronicarii şi grămăticii de bună credinţă consemnează aproape în unanimitate că acolo era un palat cât casa de mare, cu pagode şi foişoare, poleit cu şapte feluri de aur din şapte republici prietene africane. Că acolo erau pruni cu pruna cât bostanul şi corcoduşi cu corcoduşa cât naramza, o!, şi cel puţin la fel de aurie.

Întocmai ca înaintaşii cari domniseră înaintea lui, Împăratul Roşu se plimba toată ziua pe uliţele nisipoase într-o lectică de argint, preamărindu-i pe zei cât îl ţineau nasturii de la pieptar şi bojocii dinăuntru.

I-auzi melopeea Măriei sale. O, Marcel, stăpân peste caprele dătătoare de lapte şi caşcavelă! O, Maricel, domn al prunei şi al corcoduşei! O, Maricica, neînfricată valchirie, mamă duioasă a oştenilor Împărăţiei! Fiţi preamăriţi şi preafericiţi! Căci aceia erau zeii în Teleorman şi acelea erau jurisdicţiile lor.

În urma împăratului, eunuci daţi cu ulei cântau la oboi şi la vielă, paparude tinere azvârleau pamblici colorate, copii în puţa goală suflau cornete din petale de nufăr prin suflătoare de papură. Ce larmă! Ce veselie! Tare se mai iubeau ei, Împăratul Roşu şi cu poporul lui. Şi pe bună dreptate: nicicând nu mai pomenise poporul să fie în cetatea Alexandriei atâta belşug.

Ei, dar să nu credeţi că Împăratul Roşu avea numai prieteni. Căci avea şi un ciopor de vrăjmaşi care stăteau la pândă să-i fure împărăţia, în frunte cu împăratul verde, pe care în vecii vecilor nu-l va binecuvânta vreun cronicar cu vreo literă mare. Pentru că împăratul verde era tare rău şi urâcios, de-aia. Şi avea o singură sprânceană.

Şi să nu credeţi că Împăratul Roşu avea numai bucurii. Căci, deşi pula lui era vestită în lungul şi-n latul împărăţiei, nici una dintre frumoasele lui cadâne nu reuşise să-i dăruiască un moştenitor, ci numai fete (să tot fie vreo treizeci) şi, la un moment dat, un mânz cu stea în frunte pe care l-au botezat Jimmy-Jimmy, după o horă care tare îi însufleţea pe flăcăi la acea vreme.

Propagă această propagandă!

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au.

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net