Utopia Balcanica

Episodul 2: Deznădejdea împăratului

Gata săptămâna deja? Iaca încă un episod!

După cum v-am povestit deunăzi, un mare necaz avea Împăratul Roşu. Oricât era pula lui de vrednică şi oricât o muncea, zeii nu se înduplecau să-i dea un fecior.

Şi o ungea pe săraca pulă cu cel mai scump oloi de măsline din împărăţie! O badijona cu odicolon şi-i făcea vânt cu coadă de păun! O tămâia cu tămâie şi cu smirnă, aduse din dracu ştie ce ţări îndepărtate şi calde unde se cultivă dânsele, vegheate de gaviali cu ochii de smarald! Şi veneau zodierii să-i citească pulii în horoscop, vracii să-i prescrie tincturi, homeopatnicul, biorezonanţiul şi acupuncturniţa! Totul în van, şi tare se mai mâhnea împăratul când i se mai năştea o fiică şi fiica nu era nici măcar un pic mustăcioasă.

Mulţi ani s-a străduit monarhul, simţind cum vremea îi fuge ireparabil, până când într-o bună zi a dat în patima băuturii.

Bucuria din cetate n-a mai fost bucurie de atunci. Acordeoanele şi lăutele zăceau părăsite prin colţuri, ghirlandele şi zmeiele putrezeau în depozite, apăruseră şi câteva cazuri de ciumă şi antrax printre robi şi curve. Ca turist, dacă voiai să te bucuri de pitorescul Alexandriei trebuia acum să mergi mai departe, poate la Videle sau la Roşiori.

De câte ori salcâmii ţepoşi se legănau în vânt, adică tot timpul, împăratul şedea în cur, se îndopa cu icre de cegă şi dădea pe gât stacane întregi de trăscău. Ţuică de prună, de corcodea, de caisă, de cartof, de tescovină, de găinaţ. Îl durea în cur. Beat să se facă, praştie să se facă, să uite de grija care-i albise barba şi părul de pe piept.

Avea dânsul o grădină plină ochi cu minunăţii care acum s-ar chema dieffenbachia, bougainvillea, araucaria; pe atunci norodul le striga coaiele-popii, gâlcii-ursului, pizda-ţigăncii, stâlpu-budei etc. şi toate erau nespus de frumoase dar împăratul beţiv le călca în picioare fără milă, se căca şi se pişa în ele. Apoi rupea cea mai aspră ferigă, se pişa şi pe ea, cădea în genunchi şi se biciuia cu ea pe spinare şi era tot un plâns şi un sughiţ, sărmanul!

– Nu mai bea, părinte scump, necheza mai mereu mânzul Jimmy-Jimmy din ţarcul său, molfăind o legătură de leuştean. Nu mai bea că te îmbibi de tot şi-ai să mai faci tu fecior când mi-oi vedea eu gaura curului.
– Hîrc, ptiu. Cac pă tine dă ecvestru care mi te-au dat Maricel şi toţi zeii – hîc – la mişto, care eşti tu absurd şi nefiresc care eşbrglhmf… Cum pula mea să hîc şplmz…

Cerul se întuneca a blasfemie. Mânzul dădea ochii peste cap şi molfăia mai departe iar împăratul se prăvălea într-un şanţ convenabil plasat. Deşi era în grădina palatului, şanţul era tot şanţ şi căderea în el era tare dizgraţioasă.

Dar nu trebuie să fim răi. Gândiţi-vă şi voi. Împăratul Roşu era pus în situaţia să lase împărăţia Teleormanului – cît vezi cu ochii şi chiar mai mult decât atât – moştenire unui cal, care nici măcar cal nu era, ci mai degrabă căluţ.

Ei, şi acu’ facem tranziţia la perfectul simplu, dragii moşului, fiindcă într-o zi la uşa din dos a palatului bătu o babă cocârjită, cu plete cărunte şi pline de ciulini.

– Împărate, mânca-ţ-aş coaiele, împrumută-mă şi pe mine cu două parale până-n sfânta vineri.
Împăratul îi trânti uşa în nas cât ai zice peşte.
– Asta-i nesimţire, murmură baba.
Împăratul probabil o auzi, căci crăpă uşa cât să-i deie un şut zdravăn în cur şi să urle:
– Nesimţire? Asta-i Alexandria! Du-te în pizda mă-tii şi munceşte, fa, nu-mi umple mie scara cu putoarea ta!
Scara era atât de lungă încât împăratul apucă să le zică pe toate cele de mai sus înainte ca bătrâna să se rostogolească până jos. Îi arătă muie, apoi îşi aprinse o ţigară şi închise uşa de tot.

A doua zi, mânzul Jimmy-Jimmy şi un taraf întreg de lăutari ţigani se agitau în salonul cel mare.
– Ce pula mea se întâmplă aici? Plecaţi dracului din casa mea până nu pun câinii pe voi! se răsti împăratul mahmur.
– Cum, părinte drag, nu sărbătorim?
– …
– N-a venit însăşi Sfânta Vineri la dumitale aseară să-ţi dea vestea cea bună?
– …
– Că zeii din ceruri au hotărît să-ţi dea un fecior? O, să nu-mi spui că şi atunci erai beat sau…

Împăratul Roşu se făcu galben, apoi albastru. Dete poruncă să fie căutată baba în toată împărăţia, căscă gura după aer şi se prăbuşi într-un leşin frate cu moartea.

Propagă această propagandă!

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au.

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net