Utopia Balcanica

Futurişti şi câştigi

Cândva ascultam Radio Contact şi ne uitam la Canal 38 Amerom şi Tele 7. Pe TVR erau desene animate de la şapte seara, după care BAU! apărea emisiunea lu’ Everac şi ne era frică de el da’ nu fiindcă era comunist ci fiindcă era urât şi serios, cam ca nenea din imagine.

Ne plăcea şi afară, făcuserăm de mult tranziţia de la bicicleta rusească cu ursul Mişka şi roţi ajutătoare la Pegasul mamei. Dacă eram un pic mai mari, ştiam că Pirats Klan se căcau pe Paraziţii. Toată muzica era un fel de DiscoTEC.

Ca să nu credeţi că chiar totu’ era altfel, uite, educaţia în rândul marilor mase populare era după cum urmează:

Gume Turbo, maşinuţe, Bonibon, Koukou Roukou, dă-le în mumă-sa. Nu despre asta e vorba aici şi acum.

Despre tranziţia de la Rubin la Telecolor la Nei, poate cu altă ocazie.

A fost drăguţ că Frau Greceanu ne-a dat ouă Kinder în prima zi de Schule, dânsa era o învăţătoare grozavă dar dă-le în pula mea de amintiri cu ouă până una alta.

Altceva, ceva mai mare, ceva mai important ne preocupa, ne emoţiona şi nu ne lăsa să dormim noaptea: în casele noastre venea calculatorul.

Abia aşteptam momentul, oricum avuseseră părinţii grijă să ne trimită încă din grădiniţă să învăţăm Pascal cu un nene simpatic care avea un laptop cu ecran monocrom la servici.

Ştiam pe de rost configuraţia utilajului, ca să ne dăm mari: 80 MHz, opt “megaderami” (încă nu ne era prea clar ce-s ăia) şi un HDD de 640 MB pe care te lăfăiai. Nota de plată, 1000 $ în cap. Râdeam de ăia care mai aveau 286 sau câte un Amiga rebel.

Jocurile erau în 256 culori şi pornache luai de la vecini, în formă de .gif-uri pe care le vedeai direct din Norton Commander.

Dischetele cu Wolfenstein 3D shareware se învârteau până scoteau fum. Omuleţii din primu’ Settlers munceau până li se spălăceau cei trei pixeli. Duke Nukem împuşca tot ce apuca cu arsenalul lui impresionant constând într-o puşcă complet nerealistă.

Mai ţine minte cineva cum suna speakerul intern al calculatorului? Imprimanta matricială?

Cândva, când ne era lumea mai dragă şi Windowsu’ 95 mai bine instalat, s-au ivit interneţii.

Sfinţii interneţi, pe cartelă, după şapte seara neapărat că altfel îţi lua romtelecomu’ casa şi te mutai în garaj. Cât despre viteza lor, dragii moşului, dumneaei nu avea pe atunci cum să depăşească 56 kb/s. Adică 7 kB/s, adică sărbătoream cu şampanie că am scos un mepetrei, apoi ne scărpinam un pic în cap şi ne gândeam cu ce pula noastră deschidem acest format nou, exotic şi suspect. Din pricina asta şi a tarifelor de-a dreptul căcătoare la romtelecom (am zis asta deja, nu?), nici nu visam să „scoatem chestii de pe net“.

În ziua de alocaţie mergeam la burtoşii de etnie conlocuitoare, la Sfântu’ unde întorc tramvaiele, şi ne luam compilaţii de jocuri obscure cu nume mişto gen “Jagged Alliance”. Înjuram când din cinci jocuri mergea doar unu’, ăla cu fotbal sau Microsoft Railroad Simulator Pe Băţ.

Cândva abia începea să devină o minune trăibilă să socializezi prin forţa magnifică a undelor cu ceilalţi puţoi. Românica începea să ştie de-astea. Toate telefoanele erau pe Dialog (inclusiv Ericssonul GA 628 al lu’ mama) că avea acoperire şi la ţară.

Cândva ne-a bătut la uşă primul net prin cablu TV din cartier şi nu mai ştiam ce să facem cu cei 500 MB de trafic lunar. Dă-i şi caută pe Altavista frăţică!

Cândva dacă aveai un scriitor de CD-uri (2x sau 4x) deveneai automat şeful unui mic trib şi te durea în pix ce se întâmplă prin ţară.

Acu’ interneţii sunt peste tot. Interneţi în bucătărie, interneţi în budă. Cred că pot să număr în casa alor mei zece aparate capabile să intre pe acei interneţi care sunt peste tot.

Nu primul, ci al doilea PC din casa Vasile, şi ăla o mie de parai şi cât un congelator mai mic, s-ar face galben de invidie dacă ar vedea ce ştie smartfăunul meu Nokia care-i la rândul lui considerat o venerabilă râşniţă în acest moment.

Azi, dacă mă duc şi-i spun unui puştiulică de vârstă şcolară că pe vremea mea mausu’ rostogolea o bilă de cauciuc pe birou, râde de mine şi nu mă crede dacă nu-i arăt (păstrez un maus cu bilă doar din această raţiune).

Să-mi bag pula, trăim în viitor!!!

Propagă această propagandă!

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au.

Salut, acesta e un mesaj de la fondatorul Utopia Balcanica, Vasile.

Pentru a putea rămâne în continuare semi-amuzantă (că gratuită e tot timpul) şi fără bannere cu pastile de penix, Utopia Balcanica are nevoie de ajutorul tău. Îl poţi sprijini pe Vasile pe Patreon sau, dacă eşti CEO la megacorporaţie, mecenatul cre' că se poate chiar şi deduce din impozitul pe profit. Ar fi un gest care te-ar umple de karmă sau bulan la păcănele. Scrie-mi!

Abonează-te

Scriu aici din an în paşti. Acum poţi primi o notificare prin email din an în paşti!
 

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net