Utopia Balcanica

La cepe în piaţa Victoriei

Am îmbătrânit teribil şi inevitabilul s-a produs, am prins (cre’ că vineri dimineaţa, întorcându-mă de la crâşmă) o răceală soră cu ciulepra în aşa fel încât îmi pot folosi mucii pe post de lasou. Vai mie!

Ideea e că stăteam eu aseară, molfăind o traducere deloc poetică despre cai, cu căştile pi urechi, mucilaginându-mă trist în obscuritatea casei alor mei (că la mine-n beci era prea mult fum de tutun în covoare pentru un om răcit). Şi stăteam aşa, cum v-am zis mai sus, până ce-am simţit la un moment dat un miros ciudat. Un iz de ceapă. La unu noaptea, frăţică. Ceapă în aer la unu noaptea într-o cameră închisă etanş cu trei peceţi impenetrabile atât de către zmei cât şi de către harapi albi.


De felul meu ador ceapa în avatarurile ei culinare şi nu mă deranjează putoarea dar nu vă puteţi imagina cât de paranoic devii atunci când în jurul tău începe să pută a ceapă şi logica îţi dictează că mirosul cu pricina nu are cum să aibă o sursă în lumea reală.

Scot nasul pe geam, scot nasul pe uşă, aer curat. Halucinaţii olfactive, mi-am zis, oi fi epileptic în pisicii mă-sii şi oi avea aure. Poate fiindcă-s răcit şi febril am transpirat brusc frigăruile mâncate la Iaşi acu’ trei zile. Poate visez. Poate m-a violat un cioban insalubru uichendul trecut pe munte şi mi-am reprimat deja amintirea.

Poate o civilizaţie de olteni microscopici (despre a cărei existenţă în barba mea sunt aproape sigur) a descoperit agricultura şi pune un strat de praz fix la mine sub nas. Poate casa alor mei e clădită pe o veche popotă a dacilor şi în fiecare an duhurile lor captive între două planuri astrale înalţă un rug de cepe către Gebeleizis, pe care de fapt îl chema Cepeleizis.

Scot nasul din nou pe geam, scot nasul din nou pe uşă, aer curat. Cum mă aşez la birou, duhoarea se manifestă din nou. OH DOAMNE MĂICULIŢA DOMNULUI, nu numai că tocmai am făcut o rimă interioară dar mai presus de toate SUNT CIPOLLINO.

Dar nu, e cu neputinţă pentru că eu nu încânt copiii de pretutindeni. M-am resemnat cu ideea că am o boală exotică şi că e ultima mea noapte pe Terra astfel încât mi-am instalat Cantărstraic, am fraguit trei moldoveni agramaţi pe serverul oraşului (ştiu, lol) Bicaz şi m-am culcat.

După ce am recitat diverse mantre tibetane şi rugăciuni ale creştinilor copţi gândindu-mă că poate, prin absurd, ateismul meu tranşant n-a fost tocmai the way to go, m-am întins şi am încercat să închid ochii. Când colo…

Două luni pline se holbau la mine de pe o farfuriuţă pe marginea patului. Două jumătăţi de ceapă.

Draga de maică-mea îmi făcuse o vizită când nu eram prin preajmă şi îmi lăsase cepe în pat. Aşa citise ea în Formula AS, că e bine să pută a ceapă în jurul tău când eşti bolnav de răceli primăvăratice. Da, Formula AS vrea să mirosim toţi a boşorog pe care-l caută moartea în RATB şi cineva din familia mea percutează la ceva scris în Formula AS. Deşi nu-mi sunase ceasul, am decedat un pic pe dinăuntru din pricina unei dezamăgiri acute.

Am azvârlit pe geam cele două grenade cu aerosoli, am căscat geamul gândindu-mă că lapoviţa măcar miroase a proaspăt şi m-am culcat chitit să fac scandal a doua zi.

Acum sunt mai răcit (deh, geamul şi-a făcut efectul) dar şi mult mai zen. Laisse faire. Pentru alţii, şi ceapa lu’ mama e prea evidence-based medicine.

shareuri

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au.

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net
shareuri