Utopia Balcanica

Requiescat in capace

Şedeţi tihniţi că revin imediat, sunt doar extraordinar de mahmur şi a fost o săptămână cam căcăcioasă. Până una alta, una dintre marile mele obsesii muzicale.

E în interpretarea tarafului lui Tudorache (l-am mai discutat pe-aici, mi-e lene să caut linkul), care este un taraf extraordinar de corect în general. Poate că există variante mai artsy da’ băieţii ăştia au nimerit perfect cadenţa aia delicioasă a muzicii de jale de pe la noi. Fo’ shizzle nigărilor, ţi se face pielea de găină. Iar textul e preţios.

(în forma lui brută…)

Doamne amară e durerea
mă nene, da’ grea e suferinţa
doamne, când cineva iubeşte
mă nene, şi nu este iubit,
draga nenii.

Feme-e-e-e-ia credincioasă
doamne, să n-o crezi niciodată măi
nene, că dimpotrivă-nşală
doamne, pe cel mai scump bărbat măi
of, nene.

Doamne, gropare deschide mormântu’
mă neică dă-mi drumul ca să ies mă
doamne, la casa părintească
mă nene, să mă re-ntorc aş vrea mă-ă-ă-i,
draga nenii.

Să-mi văd părinţi şi fraţi,
nene, logodnica iubită măi
nene, şi jur că nu voi spune,
doamne, secretul nimănui.

Doamne, şi-am fost la mine-acasă,
doamne, ce chin, ce jale era î-î-î,
ai mei plângeau cu lacrimi,
doamne, căci nu mă mai vedeau măi,
draga nenii.

Am fo-o-o-ost la a mea măicuţă,
doamne, cu foc mă mai jelea măi
iar taica al meu, sărmanul,
doamne, lângă un pom plângea.

Doamne şi-am fost la a mea nevastă,
mă neică, nici doliu nu purtase,
în braţele-unui prieten
doamne, cu drag se dezmierda măi, of, nene.

Am fo-o-o-ost şi la ai mei prieteni,
doamne, c-un vin se-nveseleau,
ciocneau pahare pline,
doamne, pe jos că le vărsau –
păi du-u-u-umnezeu să-l ‘erte,
doamne, că-n viaţă a fost ca noi,
nene, a fost şi el odată,
dar astăzi nu mai e măi.

Nene, la cimitir trec zilnic
doamne, mulţime de femei,
doamne, dar n-am văzut nici una,
doamne, să-şi plângă soţul ei,
draga nenii.

Schelete, ia seama bine
nene, şi-mpacă-te cu viermii
căci ai văzut, în lume
e mult de suferit, măi.

Feme-e-e-eia te ridică,
nene, femeia te coboară,
femeia îţi dă viaţă
doamne, şi tot ea te omoară, of, nene.

Doamne, gropare, deschide mormântul,
mă nene, dă-mi drumul ca să intru, nene,
doamne, şi-nalţă peste mine
doamne, un munte de granit măi,
draga nenii, nene,
şi-na-a-a-alţă peste mine
doamne, un munte de granit măi,
că nicăieri nu-i bine
la tine ca-n mormânt măi,
of.

(…şi puricat de interjecţii)

Doamne, amară e durerea
da’ grea e suferinţa
când cineva iubeşte
şi nu este iubit.

Femeia credincioasă
să n-o crezi niciodată
că dimpotrivă-nşală
pe cel mai scump bărbat.

Gropare, deschide mormântul,
dă-mi drumul ca să ies,
la casa părintească
să mă re-ntorc aş vrea.

Să-mi văd părinţi şi fraţi,
logodnica iubită
şi jur că nu voi spune
secretul nimănui.

Şi-am fost la mine-acasă,
ce chin, ce jale era,
ai mei plângeau cu lacrimi
căci nu mă mai vedeau.

Am fost la a mea măicuţă,
cu foc mă mai jelea
iar taica al meu, sărmanul,
lângă un pom plângea.

Şi-am fost la a mea nevastă,
nici doliu nu purtase,
în braţele-unui prieten
cu drag se dezmierda.

Am fost şi la ai mei prieteni,
c-un vin se-nveseleau,
ciocneau pahare pline,
pe jos că le vărsau –
păi dumnezeu să-l ‘erte,
că-n viaţă a fost ca noi,
a fost şi el odată,
dar astăzi nu mai e.

La cimitir trec zilnic
mulţime de femei
dar n-am văzut nici una
să-şi plângă soţul ei.

Schelete, ia seama bine
şi-mpacă-te cu viermii
căci ai văzut, în lume
e mult de suferit.

Femeia te ridică,
femeia te coboară,
femeia îţi dă viaţă
şi tot ea te omoară.

Gropare, deschide mormântul,
dă-mi drumul ca să intru
şi-nalţă peste mine
un munte de granit,
şi-nalţă peste mine
un munte de granit
că nicăieri nu-i bine
la tine ca-n mormânt.

(şi morala)

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au.

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net