Utopia Balcanica

Într-o zi mi-ai dăruit o catedrală

Suntem martorii unui jaf de proporţii cosmice, domnilor. Am schimbat şi mouseover-ul imaginii din fronton în cinstea lui.

Nu ştiu dacă simţiţi dar din buzunarul nostru şi-al vostru s-a tras o ţeavă prin care pică bani într-un mausoleu faraonic şi kitsch zidit cu entuziasm de către cea mai cinică instituţie pe care au văzut-o meleagurile astea vreodată. Dap, o instituţie de un cinism care mă înfioară, iar eu sunt la rândul meu un cinic şi nu mă înfior cu una, cu două.

Catedrala nu va fi construită din bani publ… trololo!

Peste 400 milioane de euro va costa megacavoul de pe dealul Arsenalului, bani pe care rânjetul pervers al preafericitului ne asigura mai demult că biserica lui nu-i va mulge vreunui buget public. Bine, de pe atunci treaba asta suna ridicol pentru că ştim foarte bine cât şi cu ce cotizează statul la bişniţa tămâioasă. Chiar, aţi observat ce pervers rânjeşte Daniel? Când o să am copii, am să-i sperii cu poza lui.


Promisiunea de mai sus? Mai sus a fost, acu’ s-a dus. Aparent pomana de la particulari nu sufice pentru marele proiect dar ca să vezi, cadrul legislativ s-a aranjat între timp, aşa că hai să cerşim primăriilor Bucureştiului “donaţii” pentru împlinirea ultimului vis umed al lui Burebista, care pesemne adera şi el la creştinismul ortodox vechi de 4000 de ani.

Asta chiar dacă primăriile Bucureştiului nu au banii lor, vorba lui Moromete, de la mă-sa. Au banii mei şi ai tăi şi ai prietenilor noştri evrei şi ai şintoistului de la 3 şi ai sataniştilor de la unchieşu’ de la serviciu.

Mă simt la fel de violat ca când încerc să mănânc o salată la Springul de pe Decebal pe terasă şi vine câte unul să-mi ceară chestii. Şi nici măcar nu e amărât, e gras şi slinos. Şi nu pleacă. Vrea bani. Vrea o ţigară. Vrea un cartof. Că eu am! Că eu am şi e creştineşte să împart! Mă şuşu pe creştineştele tău bre, pleacă de-aici că îmi stă cartoful în gât.

Pardon, mâncam o salată.

Atei, homosexuali, ţigani şi chinezi! Vreţi să smulgeţi însăşi fibra poporului dac din grădina maicii domnului!

Sunt convins că nici creştinii cu capul pe umeri nu sar în sus de bucurie. Şi ei circulă pe străzi cârpite, printre câini bagabonţi cu păduchi care muşcă, în tramvaie care put a borş.

Şi ei ştiu că însăşi ideea de catedrală nu e în spiritul credinţei în care au fost botezaţi şi îndoctrinaţi, că o troiţă într-un parc frumos unde vin copiii să se zbenguie şi moşii să bălească ar fi însemnat cu adevărat mai mult pentru Iisusul lor din basme decât o pulă de aur de 120 de metri cu cafenea, criptă şi apartamente de lux pentru bărboşi răi (eu sunt un bărbos bun, eu aş avea dreptul la cafenea, criptă şi apartamente de lux).

Poate şi lor le e ruşine cu biserica, care va să zică, care-i reprezintă. Şi cu preafericiţii care stau cu curul pe un maldăr de aur în fruntea unui imperiu mediatic şi financiar şi fac de ochii lumii câte o pomană sporadică şi meschină care oricum nu-i niciodată pe banii lor.

Dar 400 milioane de euro oricum nu e mult pentru mântuire.

V-aţi gândit vreodată ce putea să întreprindă BOR (a cărei activitate caritabilă a cântărit în 2010 mai puţin decât a celor douăj’ de romano-catolici care mai sunt în România) cu banii ăia?

Să zicem că piramida lui Khufu costă doar 400 milioane de euro şi să zicem că un sfert din populaţia ţării trăieşte în sărăcie de-aia nasoală (aşa zic nişte date de la americani), adică cam 5 milioane de amărâţi sau leneşi, dintre care mulţi puradei, care oricum nu ar mânca prea mult.

Asta înseamnă pentru fiecare sărac una dintre următoarele:

– 20 de ghiozdane (chinezării) să aibă cu ce-şi trimite viitorii copii la şcoală;
– 6 nopţi de cazare în Acharavi, Corfu, lângă cârciuma lui Periklis;
– 30 de seturi săpun + deodorant Dove naşpa de fiţe;
– 12 kile de alcool rafinat, sweet jesus!;
– 160 litri de Mirinda;
– 160 kg cartofi noi;
– 32 kg spanac Bonduelle;
– 8 vibratoare clasice cu mai multe niveluri de vibraţii.

Şi staţi că vine bomba uăi: astea erau preţuri de stradă, nu de en gros.

Dar 32 kg spanac Bonduelle nu ne spală păcatele.

În altă ordine de idei, putem compara 400 milioane de euroi (plus unşpe hectare de pământ moka, şi nu pe un câmp undeva!) cu 52 milioane de dolari cât i-a costat Sidexul pe indieni sau 800.000 euroi cât a dat unu’ alaltăieri. Asta ca să vedeţi cât înseamnă 400 milioane de euroi.

Iar Sidexul e util, e menit să facă ceva. Până şi Caţavencu a reuşit să mă facă de două ori să zâmbesc în ultimii ani. Aceste stabilimente sunt, aşadar, productive. Ieei. Catedrala e fix atât – un hangar urât, un monument al tristeţii lângă un alt monument al tristeţii. La a doua lui venire, l-ar face pe Iisus să fie super trist şi să plângă puţin, apoi să-şi bage picioarele în ea de mântuială şi să se angajeze fultaim în banda mea desenată. Asta vreţi, nu?

Dacă românul verde creştin ortodox avea ceva împotrivă, zicea.

Lăsând gluma din nou la o parte, acest popor şi-a pierdut coaiele undeva pe drum. Dacă treaba asta s-ar întâmpla într-o ţară cu noţiunea banului public şi a drepturilor cetăţeanului, cineva ar ieşi în stradă să facă scandal, cineva ar ieşi să picheteze şantierul, să arunce cu tomate. Şi dacă totuşi monstruozitatea s-ar zidi, cineva ar picta mustăţi pe peretele cu ctitori.

Şi dacă ţara aia ar avea noţiunea esteticii, monstruozitatea lor ar vădi măcar un pic de gust şi n-ar fi, în pula calului, biserica sfântu’ Mercurie de pe Sălăjan umflată cu pompa până se vede de pe Marte.

Şi dacă în Spania şi-n Italia, ţări care nu-s monumente de civilizaţie modernă dar au depăşit de mult faza catedralelor, băieţii ies în stradă şi se indignează din tot felul de raţiuni… păi eu momentan mă piş pe ea de “democraţie adevărată şi transparentă mâine!”. Eu vreau să nu mai trăiesc în absurdistan. Cer prea mult?

Să sugi cucul, Vasile, şi-apoi să arzi în cazanele cu zmoală, zpurcatule.

Chiar aşa, dacă am plătit anul trecut impozit, sunt şi eu ctitor, merit şi eu pe peretele ăla nu? Să vezi de nu arăt muie când mă duc să pozez pentru el.

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au.

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net