Vasile
Nu mă mai uit la sitcomuri. E mai uşor să găseşti un text ne-penibil la Bucurenci decât e să găseşti un sitcom bun (ca Seinfeld sau înruditul Curb your enthusiasm) sau un sitcom atât de mizerabil că-i bun (cum au fost, nu ştiu, Bundy-ii dublaţi în nemţeşte pe Pro 7 sau Third rock from the sun). Înţeleg, e greu să mai mulgi ceva dintr-un uger atât de muls.
Genul mai are speranţă sub formă de desen animat. Afirm această chestiune chiar dacă Family Guy a obosit şi aruncă cu spin-offuri fade, chiar dacă Simpsonşii trag de coadă o pisică care-a murit acum un deceniu şi pute de câţiva ani buni.
(Ca un à propos mic, de partea cealaltă a televiziunii americane, South Park au început sezonul în forţă, dovadă că poţi rezista pulişpe ani de zile fără să te mumifici umoristic.)
Fiindcă nu-ţi impune premise rigide (corpul omenesc, legile fizicii, de-astea), într-un desen animat bun libertatea imaginaţiei drogaţilor care scriu scenarii e absolută. Ăsta e un lucru delicios şi atât de exploatabil. De-aia aştept cu entuziasm să răsară mai multe, mai obscene, mai demente. Şi-s curios ce seriale mi-aţi recomanda voi acum că ştiţi că am acest viciu, că sigur unii sunteţi mai versaţi decât mine.
Pentru azi, eu vă sugerez Bob’s Burgers care-i un serial super proaspăt, taman pe gustul meu. Am urmărit foarte amuzat primul sezon. Şablonul e molfăit bine – el, ea, trei copii, afacerea familiei, ştiţi povestea – dar când Washington Post scrie că rezultatul e “pointlessly vulgar and derivatively dull” şi că “it makes Family Guy seem like classic, intellectual television” ştii că ai de-a face cu o bijuterie.
Iaca şi un episod, aşa, la nimereală. Ilegal, de pe interneţi, că în abonamentul meu TV analog n-au venit americanii.
Poate într-o zi o să vedem şi un sitcom autohton (măcar cu actori aleşi altfel decât pe ţâţe, dacă nu animat) care să nu sugă cucul mai rău decât ceva care suge cucul foarte rău.
