Utopia Balcanica

Visit Romania. Smalls country. Great, people

Vizitaţi România, ţara micilor. Mişto, oameni buni. Nup, nu-i o multi-greşeală de tipar, e o parodie extraordinar de fină şi umoroasă, vedeţ’ mai jos. Şi e pe bune, zic io: reţeta românească de mititei e mai gustoasă decât a bulgarilor, a sârbilor sau a turcilor, dar asta-i probabil o chestiune de gusturi – şi de condiţionare culturală –, nu de mândrie.


Recunosc că pe ai sârbilor nu i-am mâncat.

Acu’ hai cu contextul, să înţelege ceva şi capu’ la cititor. Cu siguranţă am mai specificat că mi se par odioase iniţiativele de genul ăsta. De ce ar trebui să mă mândresc cu realizările unor valahi, moldoveni etc. mai mult decât cu realizările altor membri ai speciei noastre?


Coandă s-a hotărât prin ’50 că el a făcut o chestie mişto în 1910, ceea ce mă face pe mine astăzi să am patru pule. Sunt mândru. Fălos chiar, if you catch my drift.

(lăsând la o parte chiar şi faptul că-i o gogomănie să mai susţii că “Coandă a inventat motorul cu reacţie”, fiind mai aproape de adevăr faptul că “Coandă şi protocronismul comunist au inventat că Coandă a inventat motorul cu reacţie”) Aşa. Deci, de ce?

De ce ar trebui să votez cu românul la Eurovizion şi nu cu ăla care chiar cântă bine? Că n-oi fi văzut eu multe eurovizioane, da’ vreunul cu români care cântă bine chiar n-am văzut.

De ce ar trebui să votez cu Brâncuşi într-un top virtual al artiştilor secolului douăzeci când secolul douăzeci a mai dat şi un Braque sau un Picasso? Poate mie-mi plac mai mult pictorii şi poate madmuazela Pogany nu mă încălzeşte cât pipa lu’ Magritte.

De ce? Că mi-s rude în vreun fel îndepărtat şi obscur? În cazul ăsta, un sudist ar trebui să se mândrească mai mult cu Manolov decât cu Enescu, că io cuget că un antropolog ne poate arăta cum teleormănenii sau giurgiuvenii, de pildă, sunt mult mai apropiaţi genetic de bulgarii din Gabrovo decât de moldovenii din Dorohoi.

De ce? Că s-a întâmplat să ne naştem în acelaşi (larg) perimetru geografic şi cultural? În sociologie se cheamă atunci că faci o comunitate imaginară; în logică se cheamă că faci cherry picking când îţi construieşti comunitatea asta imaginară pe două-trei personaje mai răsărite şi uiţi că teritoriul actualului stat România avea tifos şi ciumă într-o epocă în care alţii aveau oameni de ştiinţă şi socoteau cu ei viteza luminii.

Înţeleg patriotismul local. Înţeleg comunităţile reale. Sunt constructive şi utile. E super fain să-ţi iubeşti comuna sau cartierul dacă-ţi cunoşti vecinii şi funcţionaţi împreună ca o frăţie veritabilă de simbionţi rurali sau urbani care-şi stabilesc de comun acord scopuri comune, sau măcar se salută la cârciumă.

Auzeam ieri de satul X din Dâmboviţa, un sat care are postul lui TV unde se fac toate anunţurile, se dau toate nunţile şi şedinţele de consiliu şi toate manelele care plac tuturor. Da, pe plan local se poate. Oamenii ăia sunt o comunitate, nu eu şi un gagiu din Dolhasca pe care nu-l voi cunoaşte vreodată nici eu, nici nepoţii mei, dar de care ar trebui să fiu mândru dacă se hotărăşte într-o zi să construiască în fundul ogrăzii cea mai mov latrină din Europa ca să intre în guinness book.


Boierule, am făcut-o fuchsia mîncaţaş, că d-aia mai aveam o găleată, da’ dacă dai şi matale o ţuiculiţă ş-un salam victoria ţ-o facem magenta pe partea ailaltă.

Ah, şi mai ales, de ce ar trebui să influenţez ca un cârnat sugestiile lu’ Google? Cu tine vorbesc, amatorule de rom tricolor! De ce? Ca să fac jocul unei corporaţii care exploatează, în mod neetic şi imoral, pornirile primitive ale simplioţilor pentru a mai câştiga nişte expunere? Şi care cumpără advertoriale mascate în mas-mediile “informative”?

Sugestiile alea ale lu’ goagle au un rost. Să te ajute să nu mai scrii atât, mai ales când ai – nu ştiu, zic şi eu – degete lipsă la o mână, de exemplu. Tot ce faceţi voi, marşând la apelul unor reclamişti cinici, este să le îngreunaţi viaţa unor invalizi a căror unică vină este că vor să afle, dintr-un motiv sau altul, dacă românii sunt găinari. Ce faceţi voi se cheamă spămuială nesimţită. Nedemnă de nişte români demni, ca să v-o zic pe limba voastră.

Scutiţi-mă cu patriotismul vostru puturos şi lacrimogen şi faceţi ciocolată, că asta vă e meseria voastră. Eventual faceţi şi o ciocolată fără rom, ca să nu aibă gust de miros de sufragerie de babă.

Propagă această propagandă!

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au.

camaramotului.ro

Abonează-te

Scriu aici din an în paşti. Acum poţi primi o notificare prin email din an în paşti!
 

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net