Utopia Balcanica

Educă-se pe apa sâmbetei

Dacă mi-ai fi spus acu’ nişte ani că am să ajung ca un boşorog ciufut care-şi agită bastonul la tineri şi şuieră printre gingii că sunt nişte derbedei, probabil că mi-aş fi agitat bastonul la tine şi aş fi şuierat printre gingii că eşti un derbedeu. Din păcate, îmi dau seama că aşa am ajuns. Cred cu tărie că tineretu’ din ziua de azi e un derbedeu şi suge cucul.

Nu c-ar fi vina lui. Păi în fiecare noapte cu lună, când mă-ncearcă adormirea pe la orele patru, butonez televizorul între OTV şi Taraf şi mă oripilez din când în când la serialele cretine pe care copiii (dacă mai există copii la ora aia) le urmăresc pe de-alde disney channel. P-ăla îl ştiu eu fiindcă celelalte posturi de copii dau pe timpul nopţii pornache iar în timpul zilei nu mă uit în cutia magică. Aşa. Unde voiam io de fapt să ajung?


Să moară ce-am pe casă, dacă eram condamnat în copilărie să mă uit la “Sonny şi steluţa ei norocoasă” şi la “Viaţa minunăcioasă a lui Zack şi Cody” cred că acum râdeam la Bendeac şi tot vocabularul meu încăpea pe un tricou. Pe de o parte, da, aşa puteam şi eu să devin o blogăriţă de succes din Ploieşti şi să scriu despre iaurturi pe gustul oricui, nu neg c-aş fi dus-o bine!, da’ pe de altă parte care mai era hazul vieţii mele pe pământ, frăţică?

Vă zic toate acestea fiindcă de curând mi-am adus aminte de Animaniacs, cari a fost un desen animat extraordinar de umoros, având într-însul fix doza potrivită de sexual innuendo pentru ochii şi urechile unui copil de şcoală primară (cine are pretenţia ca copilu’ lui să nu fie un mic pervers cam ignoră mii de ani de natură umană) şi condimentat cu informaţie ştiinţifică mai mult sau mai puţin utilă dar în mod incontestabil interesantă, sub formă de cântecele, rodul muncii unor textieri cu care mi-ar plăcea să stau la un şpriţ şi-un cenaclu.

Cum ar fi, pana mea!, despre canalul Panama şi ecluzele lui, cari au dat un nou sens – cel iniţial – expresiei “a duce pionierul la ecluză”.

Sau părţile componente ale creierului, în interpretarea celor doi binecunoscuţi şobolanţi, pe atunci doar guest stars. Brainstem! Brainstem!

Sau conştiinţa faptului că suntem un biet şi neferice cîcat într-un univers copleşitor de mare, pentru că nici un copil nu trebuie lăsat să crească cu nasu’ pe sus că Adam şi Eva au primit ei toată tarlaua, vorba aia, de la mă-sa.

Sau toate ţările din lume. Pentru nostalgici – Cehoslovacia, Germany now in one piece!, Iugoslavia şi… Transilvania? Se punea ceva la cale, e clar! Oculta masonică, în frunte cu Spielberg!

Sau preşedinţii americani de până atunci, într-o înşiruire săltăreaţă care mă inspiră să scriu şi eu o rimă-două despre, nuştiu, Dr. Petru Groza.

Sau pur şi simplu jocuri amuzante şi deştepte care mai şi înţeapă discret în băieţii cu cristale.

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au.

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net