Barba şi online-ul nu se pupă. De ce avem nevoie de print

Acum cinci ani, pe la începutul studenţiei, erau perioade când scăpam de mărunţiş cumpărând ziare: uneori un cotidian mai de doamne-ajută (ştiu că-i un mit, dar eram copil şi mi se părea), alteori o Libertate ca să mă amuz şi să nu fac notă discordantă în troleu, alteori un Caţavencu, că nu era nimeni pe feisbuc şi presupunea efort să cauţi textele amuzante de pe interneţ. Aveam mereu un ziar în bucătărie, unde se fuma şi se bea cafea. Era un ziar şi la budă. În debara ţineam un teanc de ziare vechi, pentru când aveam de ambalat o vază din perioada dinastiei Ming ca s-o trimit la ţară, sau pentru tuns barba.

Eram în publicul lor ţintă, mijlocclasnic, urban, profesie umanistă etc. Plus aeru’ vârstei: uitaţi-vă la mine gagicilor, io citesc ziarul, mă interesează bunul mers al mersului ţării şi cîcat.

Acum un an mă duceam cam din lună în lună la chioşc şi ziceam numa’ daţi-mi un ziar. Uneori nici nu mai precizam care ziar, alteori ceream în mod expres Formula As că are pagini multe. Uneori mă supăram atât de tare când, tunzându-mi barba, îmi fugea ochiul la tâmpeniile din Formulă încât îmi tundeam barba strâmb sau mă ciupeam cu maşina, futu-i, dă-i cu spirt. Mă gândeam: de ce nu vindeţi hârtie de ziar împachetată ca un ziar, da’ fără nimic tipărit pe ea. Îmi trebuie pentru tuns barba.

(Circula şi o anecdotă cu ziarul din Republica Moldova care a trecut la un format mic, tip tabloid, şi a primit zeci de scrisori furioase de la cititorii care-l foloseau pentru astupat geamuri.)

Anul ăsta am avut o epifanie: cataloagele de hypermarket vin, fie ploaie, fie vânt, direct la uşă, nu tre’ să mergi undeva după ele. Ăla de la Kaufland a fost imens săptămâna trecută. Are şi rebus, şi banc, şi o reţetă. Textele dinăuntru n-au cum să mă scoată din sărite: pe cine ar putea scoate din sărite că-i reducere la crenvurşti?

Primesc gratis un ziar mai bun decât ziarele. Îmi place status quo-ul şi sper să se menţină.

Dar mi-e frică pentru viitor. Când eşti bărbos şi îţi tunzi barba în baie, printul e indispensabil. Nici o aplicaţie de android n-a fost încă inventată să sugă tot părul ăla sârmos. Nu poţi să-l strângi într-o pagină de interneţ, să o faci pe urmă ghem şi să o arunci la coş.

Să zicem că dispar şi cataloagele Kaufland. Ce fac? Încep să cumpăr cărţi tipărite (că alea au să mai reziste un timp graţie faptului că când le ai eşti intelectual), le desfac, le tighelesc filele ca să fac un fel de ziar şi-mi tund barba în el?

Şi dacă dispar şi cărţile?

Probabil o să am o barbă de un metru jumate, cât mine de lungă. Am să mă împiedic în ea şi am să cad şi am să-mi sparg nasul şi ambulanţa n-are să poată ajunge fiindcă ŢARA ÎNTREAGĂ VA FI FOST NĂPĂDITĂ DE COPACI!

Asta vreţi, nu? Să-mi sparg nasul?

Salvaţi tiparul!

(Nuş’ cum exact; faceţi şi voi o petiţie sau ceva.)