Crucea invizibilă de la Lidl şi încleştarea milenară dintre ambalaje şi talibani

Conservatori (şi alţi fani ai conservelor) din întreaga Europă au sărit de cur în sus că Lidl a scos crucea din vârful bisericii din Santorini pe ambalajul produselor tip musaca furajeră.

Sigur că e un faux pas din partea companiei.

Pe bune, ce te-a apucat, Lidl? Nu-i foarte elegant să deformezi realitatea. Unii ar putea argumenta că o cupolă e mai frumoasă fără cruce, dar altora le plac crucile şi până la urmă acolo e o cruce. Aşa e peisajul în Santorini. Puteai să alegi altceva reprezentativ pentru Grecia, cum ar fi un ponton cu bărci, o casă cu muşcate sau nişte coloane antice. Deşi e la fel de valid ca creştinismul, cultul lui Zeus are astăzi mai puţini adepţi care să sară de cur în sus.

Eu n-am să mă apuc să te boicotez pentru mărunţişuri (în fond, nu te-am boicotat nici când ai decis că picioarele de bărbaţi încep de la 42) dar la naiba, e ca şi cum ai pune pe sarmale o poză cu Slobozia şi ai scoate turnul Eiffel din ea ca să nu-i ofensezi pe anglofilii din Călăraşi. Nu doar că ştirbeşti un ansamblu monumental, dar ţi-i pui în cap şi pe francofilii din Slobozia.

Dacă ăia din Slobozia se prind, bineînţeles.

Fiindcă ce n-au menţionat aceşti domni care instigă ACUM la boicot e că designerul ambalajelor cu pricina n-a scos crucea aia din poză ACUM, ci în urmă cu cel puţin doi ani, dacă nu chiar dintotdeauna.

Probabil dintotdeauna. (Uite o poză din 2015.)

Ori n-a observat nimeni lipsa crucii în atâţia ani (fapt care dovedeşte importanţa crucială – pun intended – a desenului de pe ambalaj), ori abia acum se potriveşte cu poezia despre cuckşii şi degeneraţii marxisto-bolşevici care vor dintr-un motiv sau altul să colonizeze Europa cu venetici musulmani.

Ca-n bancul ăla cu Ion supărat pe Ianoş că ungurii l-au omorât pe Mihai Viteazul. “Dar asta a fost acum 500 de ani, Ioane!” “Da, dar eu acum am aflat.”

Cert e că crucea aia lipseşte. Ca şi răspunsul la alte câteva întrebări pe care nu ţi le-ai pus când ai văzut prima oară ştirea cu biserica lu’ Lidl.

Cum ar fi asta: oare ideea era să nu se supere musulmanii că văd cruce pe musaca sau să nu se supere creştinii că văd cruce pe musaca?

Eu nu mă pricep la religie, dar am auzit şi teoria asta – că-i sacrilegiu să arunci o cruce la gunoi, chiar dacă crucea-i pe conserva pe care tocmai ai golit-o într-un castron ciobit pe care tocmai îl microundezi visând la vremurile când mâncai mâncare gătită. Cum era şi superstiţia aia (am întâlnit-o la ţară) că nu-i bine să arunci pâine, că se fonfează Isus că pâinea aia e trupul lui.

Deci e foarte posibil ca psihologii capitalişti ai lui Lidl să se fi gândit şi la sensibilităţile talibanilor est-europeni, creştini de 2000 de ani şi aproape albi, care-şi pun femeile să poarte basma – şi nu doar la ale habotnicilor musulmani şi tuciurii care-şi pun femeile să poarte basma.

Dacă nu ţi se pare probabil, atunci cum rămâne cu ambalajele neaoşe, româneşti, care au şi ele biserici fără cruce în vârf? Că există şi d-alea.

Lactatele Nucet, de exemplu, sunt produse de familia Erbaşu într-o fabrică din România şi sunt menite să se vândă în hipermarketurile din România, unde nimeni, niciodată nu s-a gândit la sentimentele musulmanilor pentru că nu avem aşa ceva.

Mai mult, dacă designerul de la Lidl doar a căutat într-o zi “greece stock photo” pe google, ăştia chiar şi-au construit întreg brandul în jurul mănăstirii omonime din Dâmboviţa. Sloganul lor e “Bunătăţi mănăstireşti”. Pe toate etichetele lor e desenată mănăstirea Nucet. Fără E-uri şi fără cruci în vârf.

Kefirul ăla pişcător n-are cruce pe etichetă deşi bannerul ăsta promite har şi bună rânduială mănăstirească. O, NU!

Să nu uităm nici momentul când Mitropolia Moldovei s-a scandalizat fiindcă un domn şi-a numit sifonul Apă cu duh.

Putem deduce că treaba asta cu decrucificarea ambalajelor chiar e common practice în lumea designului şi-i menită să le menajeze pe bietele mimoze creştine, care s-au inflamat fiindcă credeau că-i menită să le menajeze pe bietele mimoze musulmane.

(Asta dacă nu cumva bisericile “naţionale” au înregistrat crucea la OSIM şi te hărţuiesc dacă le afişezi simbolul.)

Bineînţeles că nimeni nu-i dator să ocrotească sentimentele nimănui. Lidl şi smântâna Nucet au tot dreptul să editeze o poză dacă socoteala lor e că aşa câştigă mai mulţi clienţi decât pierd. Sau chiar şi numai fiindcă au ei chef. Dar dacă mă întrebaţi pe mine, toţi participanţii la acest război cu ciocane de cauciuc sunt ridicoli.

Din cauza voastră, într-o zi, autoritatea judeţeană politically corectă o să impună etichete într-o singură culoare, fără semne distinctive, care să nu jignească pe nimeni.

Sigur că mi-ar plăcea să nu fie pe roşu, dar mai cred că oamenii care se ceartă cu ambalajele nu ar trebui să umble liberi pe stradă.