Am prins suficient din anii 90-2000 legându-mă singur la şireturi cât să ştiu că Vadim Tudor n-a fost niciodată eroul de care să aibă cineva nevoie. A fost un apendice veninos al regimurilor Ceauşescu-Iliescu, o statuie umblătoare a urii şi îndobitocirii, un caz patologic care lătra.
Şi, la un moment dat, pe când ieşeam pe geam la fumat în redacţia din Icoanei, am aflat că s-a terminat. Dar o parte din el n-a murit niciodată, pentru că era deja 2015 şi internetul îl făcuse memă. Are chiar şi aplicaţia lui pe android. Mala hierba…
L-am reîntâlnit recent pe Vadim-memă când, din clic în clic, am dat de albumul de schiţe artistic shitposting al ilustratoarei Andreea Dumuţa, care nu numai că e din Timişoara, unde primarul mănâncă dude, da’ are şi bartai succesul pe instagram.
Şi ce mod mai bun de a parazita succesul cuiva decât întrebându-l ceva şi pretinzând că tocmai ai făcut un interviu? (Dar hei, pe Andreea merită să ne răzbunăm, fiindcă a vrut ea neapărat să conserve memoria unor epoci care ne-au durut.)
Hei dude. Ce te-a făcut să desenezi şi, mai rău, să îţi câştigi existenţa din asta?
Hello. Pare a fi o idee proastă, nu? Am început să desenez destul de târziu, prin clasa a 11-a, total întâmplător. Îmi plăcea, dar planul meu era să fac o facultate de IT. Până am luat un 2 la mate într-a 12-a şi am avut o revelaţie.
Am intrat la Arte şi restul e istorie. Nu-mi regret decizia, deşi e o meserie din care răsplata financiară apare mai greu.
Off the top of your head, care au fost cele mai satisfăcătoare 3 momente ale carierei tale de ilustrator de până acum?
Colaborarea cu Bereta TM, prima chestie pe care am facut-o cu o companie din România. Pe deasupra, din Timişoara.
Ar mai fi şi prima comandă pe bani serioşi, pentru o formaţie de punk din LA. Şi nişte ilustraţii pentru un concurs de proză scurtă organizat de o publicaţie din Canada. Atunci a fost fain fiindcă a fost prima dată cand mi-am văzut ilustraţiile într-o revistă.
Văd că eşti pe Fiverr. Din câte ştiu, e un mediu super-competitiv acolo. A muşcat ceva până acum?
Abia l-am făcut. Nici nu ştiu încă cum se foloseşte ca lumea. Rămâne de văzut. Aşa a fost şi cu Redbubble. 2, 3 luni n-am vândut nimic. Dup-aia a început să mişte.
Care-s sculele tale preferate? (Pentru desenat, nu pentru desfundat chiuvete.)
Cum lucrez 90% digital, aş spune că tableta mea grafică, deşi e o antichitate şi n-are nimic special: Wacom Intuos, în combinaţie cu Photoshop. Dacă lucrez tradiţional, guaşe, acuarele si brush pens. Asta ar fi Sf. Treime pentru mine.
Ce te-a împins să îi desenezi pe aceşti monştri sacri? Ce părere a avut publicul de pe feisbuc despre asta?
Am avut o perioadă destul de proastă din punct de vedere creativ. Simţeam că m-am cam blocat şi n-am idei. Nici nu mai exersam. Şi m-am gândit să desenez meme, în ideea ca sigur prinde, şi aş putea şi să încerc nişte tehnici noi. Am început cu câteva meme internaţionale, dar mi-a picat fisa că avem şi noi destule legende.
Reacţia internetului a fost nesperat de bună.
Pitică nenorocită sau Marian, adu telefonul?
Chiar replicile mele preferate ale Tribunului. E o decizie dificilă, dar parcă pitică nenorocită are mai multa valoare sentimentală pentru mine, fiind mică de înălţime.
De fapt, Vadim (viu) sau Gigi Becali (înainte de puşcărie)?
Jiji a avut momentele lui de glorie, dar Vadim e in alta ligă. Vadim, clar.
Robu sau Gabi Firea?
Firea nu intelege dimensiunea ludică a vieţii. Plus că Robu e produsul nostru local, deci nici n-aş sta pe gânduri. Obiectiv vorbind, Robu are un potential de meme legend mai mare.
DELICIU.
În fine, Artistic shitposting se transformă într-un webcomic SF. Care sunt personajele principale şi ce ştiu să facă?
Incă nu am gândit-o aşa departe. Tot ce ştiu e ca e foarte genre bending. O tragicomedie horror.
Ce-ţi place cel mai mult să desenezi atunci când nu desenezi figuri iconice ale pop-culturii autohtone?
Foarte multe mâini şi foarte mulţi şerpi. Dar am făcut şi ilustratii cu subiecte mai tipice şi o grămadă de peisaje.
Ce muzică asculţi în timp ce îl conturezi pe Războinicul luminii?
Abi Talent pentru +100 skill points. Sau podcasturi despre chestii care ma pasionează. Recomand Show Me The Meaning si The Last Podcast On The Left dacă-ţi plac podcasturile. Pe mine mă ajută să mă concentrez.
Cine urmează?
Nu ştiu încă ordinea, dar shortlistul cu subiecte îi include pe Iliescu, Preafericitul Daniel, Dăncilă şi probabil Ludovic Orban. Printre alţii. Stay tuned!